Șase luni fără guvern cu puteri depline. România se zbate într-o criză politică pe care nici măcar președintele Nicușor Dan nu mai încearcă să mascheze, iar soluția pe care o propune ar putea fi: fie Siegfried Mureșan reuşeşte să convingă parlamentarii să-l voteze, fie se reia întreaga circulă, cu noi negocieri, noi.
Mureșan a fost desemnat premier la jumătatea lunii septembrie și are la dispoziție zece zile pentru a obține majoritatea parlamentară. Pe hârtie, are sprijinul PNL, USR și UDMR, trei partide care, teoretic, ar putea încheia repede treaba. În practică, aceste partide s-au blocat la negocierile pentru distribuția ministerelor. Fiecare vrea mai mult decât crede că merită, niciodată satisfăcut cu ce i se oferă. PSD? Deja a anunțat că nu votează nici un Guvern Mureșan, iar AUR nici nu discută despre așa ceva.
Nicușor Dan a refuzat categoric ideea alegerilor anticipate. Nu din comoditate, spune el, ci din realismul crud: o campanie electorală ar lungi incertitudinea cu luni bune, iar românii nu și-o doresc. „Cetățenii sunt într-o stare de insecuritate”, a declarat președintele. „Nu prea am văzut partidele în dialog în ultimele luni”, a adăugat, cu o doare vizibilă în vorbă.
Mureșan este al treilea premier desemnat. Legea îi permite lui Dan să mai nominalizeze încă doi, dar viitorul se-ntinde gol după aceea: pe hârtie, rămâne doar dizolvarea și alegerile. Doar că asta nu se va întâmpla, măcar nu în viitorul apropiat. Președintele a fost clar.
De fapt, ceea ce se-ntâmplă acum nu e o criză político-instituțională în sensul clasic. E o criză de negociere. Trei partide de centru-dreapta nu pot conversa pe o temă simplă: cum se împart secerul și prășitorul. USR vrea mai mulți miniștri decât au voturi; PNL se crede proprietara statului; UDMR ar fi mulțumit cu un cutiuț negru undeva pe o bancă de minister. Se acuză reciproc, se insulță pe rețele sociale, apoi își trimit negociatori în birouri unde se ia o cafea și se reiau aceleași dispute.
Între timp, administrația publică merge pe inerție. Guvernul Bolojan, demis acum șase luni pe o moțiune de cenzură inițiată de PSD și AUR, a rămas în funcție ca executiv provizoriu. Nu e o situație ilegală, dar e profund nesănătoasă. Bugetul e blocat, reformele stau, promisiunile sunt reînnoite la fiecare ședință de presă, iar cetățenii văd fără încetare același teatru.
Ce ar putea merge prost: dacă Mureșan nu strânge 234 de voturi, revine în punctul de start. Dan mai are opțiuni. Poate designa un alt premier din rândurile PNL, USR sau UDMR. Poate încerca un lucru mai inedit: un prim-ministru din afara coaliției, cu o majoritate construită pe măsură. Pare puțin probabil, dar politica e plin de sorprese.
Ceea ce e sigur e că criza asta nu durează la infinit. Fie partidele ajung la o înțelegere, fie România merge la alegeri. Nicușor Dan a ales să joace pe primul cărți. Speranța lui e că, la un moment dat, oamenii s-o vor că ea să se termine, și presiunea aceasta să forțeze negociatorii să accepte compromisuri. „E momentul să închidem criza asta”, a zis. Și cu asta, a pus toată greutatea pe umerii unor oameni care, până acum, au arătat că nu prea știu ce e compromisul.
Urmează să vedem dacă zece zile sunt de ajuns. Dacă nu, scena se-ntâlnește din nou, iar romanul continua. Doar că, la fiecare încerc eșuat, stoca de răbdare publică se-ntompeliază.
