Mattia Maestri a decedat la vârsta de 13 ani, în iulie 2026, după ce a petrecut nouă ani în stare vegetativă, urmare unei infecții cu E. coli contractate la vârsta de doar patru ani. Baiatul din nordul Italiei a consumat brânză din lapte crud contaminat într-o fabrică din Valea Non, regiunea Trentino, în iunie 2017.
Infecția cu Escherichia coli, bacteria gram-negativă care produce toxine extrem de periculoase, a evoluționat rapid la copil. La scurt timp după consumul produsului contaminat, Mattia a dezvoltat sindrom hemolitic-uremic, o complicație severă care afectează vasele de sânge și reducă dramatic circulația sanguină către organele vitale, inclusiv creierul. Această evoluție a fost fulgerătoare: copilul a intrat în comă și a necesitat spitalizare în terapie intensivă timp de o lună, urmată de internare lungă într-un centru de recuperare medicală. Cu toate eforturile echipelor medicale specialiste, recuperarea neurologică nu a fost posibilă.
Părintele sau, Giovanni Battista Maestri, a descris într-un comunicat public trimiterea unui mesaj atunci când fiul a plecat dintre vii: „Mattia al nostru ne-a părăsit și, în numele lui, vă mulțumesc că ne-ați ajutat să facem trecerea lui în neființă mai puțin dureroasă”. Situația medicală a băiatului era extrem de complexă și debilitantă. Mattia a petrecut nouă ani în condiții de dependență totală, luând 47 de medicamente zilnic și suferind zeci de crize de epilepsie recurente. Una dintre cele mai grave consecințe neurologice a fost pierderea vederii, care s-a adăugat la starea vegetativă din care nu mai putea ieși.
Ancheta autorităților italiene a stabilit că infecția nu a fost întâmplătoare. Procurorii au determinat că brânza fusese contaminată în urma unor erori comise în etapa de colectare a laptelui de la furnizori. După un proces penal care a durat mai mulți ani, doi reprezentanți ai fabricii de brânzeturi au fost condamnați pentru vătămare corporală gravă. În paralel, avocații familiei au depus o plângere suplimentară pentru ucidere din culpă în formă agravată, invocând faptul că părinții și-au văzut copilul consumat de suferință timp de nouă ani consecutive fără speranță de îmbunătățire. Familia denunță aceasta ca fiind perioada „nouă ani de agonie”.
Răspunsul familiei Maestri nu s-a limitat la căi judiciare. După boala fiului, Giovanni Battista Maestri a înființat o asociație pentru protecția consumatorilor și a scris o carte prin care avertizează părinții asupra riscurilor legate de consumul de produse lactate nepasteurizate. Cartea a fost promovată pe scena publică în cadrul Parlamentului Italian în 2024, o încercare de a transforma tragedia personală într-un instrument de prevenție și educație publică. „Nu am putut să-l salvez pe el, dar această carte poate salva alți copii”, a afirmat tatăl, reflectând o determină de a canaliza durerea spre binele colectiv.
Ceremonia funerară a lui Mattia s-a desfășurat în localitatea Coredo din nordul Italiei, unde zeci de persoane au venit să-și exprime condoleanțele. Prezența masivă a oamenilor din comunitate reflectă impactul pe care cazul acestui copil l-a avut asupra conștiinței publice locale și asupra dezbaterii mai largi despre siguranța produselor alimentare în Italia.
Infecția cu E. coli O157:H7, tulpina cea mai virulentă a acestei bacterii, rămâne o amenințare de sănătate publică, în special în rândul copiilor și al persoanelor cu imunitate scăzută. Riscurile sunt maxime atunci când produsele lactate nu sunt pasteurizate, proces care distruge bacteriile patogene prin încălzire controlată. Chiar și cu atenție sporită în lanțul de aprovizionare, erorile umane sau nerespectarea protocolurilor de igienă pot duce la contaminare. Cazul Mattia subliniază vulnerabilitatea lanțului alimentar și consecințele potențial devastatoare ale neglijenței în industria alimentară.
Decesul lui Mattia încheie un capitol tragic din istoria familiei Maestri, dar deschide o discuție permanentă asupra responsabilității producătorilor și a standardelor de control în industria produselor lactate. Intenția familiei de a transforma această suferință în educație publică rămâne un testament al demnității și speranței, chiar și în fața unor pierderi irecuperabile.
