Senat a votat miercuri un proiect de lege care schimbă regulile jocului în licee: directorii vor putea interzice telefoanele mobile în clase, dar nu prin ordin direct. Decizia finală depinde de regulamentele interne ale fiecărei școli, aprobate de consiliile de administrație cu cvorumuri riguros stabilite.
Inițiativa vine de la mai mulți parlamentari de la AUR și vine să completeze Legea învățământului preuniversitar din 2023. Ministrul Educației nu a susținut explicit interzicerea, ceea ce adaugă o nuanță politică proiectului — nu e un imperativ ministerial, ci o posibilitate pe care școlile o pot alege. Asta e crucial: legislația nu impune interdicția, ci doar o permite, în funcție de cum decid liderii instituțiilor de educație.
Ce prevede legea exact. Potrivit textului adoptat, în învățământul liceal, consiliul de administrație al fiecărei unități poate interzice folosirea dispozitivelor în incinta școlii sau doar în anumite spații, cât și în timp de activități organizate în afara clădirii. Pentru ca o asemenea decizie să treacă, sunt necesari doi pași formali: prezența a cel puțin 75% dintre membri consiliului de administrație și o majoritate de două treimi din cei prezenți. E o bară destul de sus, ceea ce semnifică că nu orice director va reuși să aplice asta fără negociere serioasă cu echipa sa.
Alte detalii urmează în regulament. Legea obligă școlile să intre în detalii clare: cum se preiau telefoanele elevilor, cine are dreptul să le prelueze, cum se identifică și se păstrează dispozitivele, ce se întâmplă dacă un telefon se pierde sau se deteriorează în timp ce e depozitat, și cum se rezolvă contestațiile. Fiecare aspect trebuie documentat și disponibil pentru părinți și elevi, nu o regie chaotică pe hol. Spaiile de depozitare, măsurile de securitate, procedurile de urgență — totul intră în regulament. O abordare care recunoaște că simpla interzicere nu e suficientă; trebuie și management clar al procesului.
„În învățământul liceal, prin regulamentul intern, consiliul de administrație al unității de învățământ poate interzice folosirea de către un elev a dispozitivelor în incinta unității de învățământ preuniversitar sau doar într-o parte a acesteia, precum și în timpul activităților care se desfășoară în afara acesteia” — aceasta e formularea din proiect. Cuvântul-cheie e „poate”. Nu „trebuie”, nu „va”, ci „poate”. Asta lasă ușa deschisă pentru școli care preferă o abordare mai permisivă sau care au alte priorități în regulament.
De ce nu a susținut Ministerul. Adrian Streinu-Cercel, ministrul Educației la momentul iniţierii, nu a fost favorabil unei interziceri stricte la nivel național. Pozitia sa reflectă o logică mai elastică: fiecare instituție știe cel mai bine cum să-și gestioneze elevii. Nu e nevoie de diktat de sus. Dar asta nu înseamnă că școlile individuale vor rămâne pasive — parlamentarii de la AUR au înțeles că pe teren se cere o reglementare, așa că au pus legislația pe harta decizionilor locale.
Efectele practice ale acestei abordări. Într-o țară cu 1.700 de licee și o enorme diversitate de realizări și priorități în fiecare instituție, legea vine cu flexibilitate — dar și cu complicație. O școală din Piatra Neamț poate interzice telefoanele complet, alta din București poate permite doar utilizare în pauze, o a treia din Constanța poate renunța la măsură cu totul. Pentru părinți și elevi, asta înseamnă că regulile depind de unde studiezi. Pentru directori, asta înseamnă responsabilitate: dacă vrei să aplici interdicția, trebuie să negociezi cu consiliul de administrație și să scrii proceduri care să țintă atât prevenția cât și protecția în caz de incidente.
Următorii pași legislativi. Camera Deputaților are ultima cuvântul. Proiectul depinde acum de o nouă lecturare în parlament și de votul deputaților, care pot aproba, modifica sau respinge textul. Dacă trece și acolo, legea va fi în curs de aplicare în regulamentele școlilor în perioada următoare. Cel mai probabil, școlile mari și cu conduceri active vor fi primele care vor integra clauze clare; altele mai mici sau cu resurse limitata pot lăsa lucrurile în starea de status quo.
Confruntarea cu dependența de tehnologie rămâne una dintre problemele educației contemporane. Indiferent cum se votează în Parlament, elevii vor rămâne conectați, iar școlile vor trebui să găsească echilibrul între educație și realitatea modernă. Legea nu rezolvă problema — o decentralizează.
