Argedava sau Sargedava este o așezare dacică, situată pe malul drept al Argeșului, în localitatea Popești, lângă orașul Mihăilești. Istoria acestui loc coboară în timp până în preajma secolului X î.Hr, înainte de fondarea Romei sau Atenei, iar spațiul respectiv a fost locuit, fără întrerupere, mai bine de 1.000 de ani.
Istoricul giurgiuvean Emil Păunescu declară că „presupunerea că dava de la Popeşti, oraşul Mihăileşti din județul Giurgiu , este cea indicată de Ptolemeu ca Argedava se datorează savantului Radu Vulpe. El a efectuat săpături acolo. Este sigur că a fost reşedinţa unei căpetenii getice dar rămâne o ipoteză că este vorba de reşedinţa tatălui lui Burebista”. Dovada pe care se bazează istoricii în susţinerea ideii că Argedava este cetatea condusă de tatăl lui Burebista constă într-o inscripţie descoperită în Bulgaria. „În oraşul Balcic, care în antichitate era Dionysopolis s-a descoperit o inscripţie, din păcate incompletă, în care locuitorii îi mulţumeau unui concetăţean care a fost translator şi diplomat în epocă chiar în această cetate a tatălui lui Burebista. Ca atare, în momentul în care Burebista a cucerit toate cetăţile de la Marea Neagră, singura pe care a iertat-o a fost Dionysopolis”, adaugă profesorul Păunescu. Este vorba de decretul datat în jurul anului 48 î.Hr. prin care cetăţenii greci din această cetate îi mulţumeau lui Acornion care a mers într-o solie la Argedava. Zice inscripţia, „cel mai mare şi cel dintâi dintre regii din Tracia, stăpânind tot pământul de dincoace de Dunăre şi de dincolo, în cea dintâi şi cea mai bună prietenie, atrăgându-şi bunăvoinţa regelui spre binele oraşului”.
Legat de aceste dovezi, sunt istorici care susţin că Argedava ar putea fi chiar cetatea unde a stat Burebista. Cetatea măsoară 160 de metri lungime de la nord la sud, 120 de metri lăţime de la est la vest şi are o înălţime de 20 de metri. Fortificaţiile sunt amplasate în partea de S – SE şi V – SV de Nucet. Este cea mai mare aşezare din epoca bronzului şi a fierului din Sudul României. Aici au fost descoperite clădiri din perioada secolului III î.Hr. – secolul I d.Hr., cum ar fi, de exemplu un sanctuar compus din două încăperi şi o curte. Lângă acest sanctuar era o altă clădire, numită palat. S-au mai descoperit locuinţe şi diferite ateliere meşteşugăreşti. Investigațiile au adus la lumină un număr mare de căni din lut ars, cu decorații în relief după modelul celor elenistice, monede de factură geto-dacică, dar și străine, (dinari de argint republicani, monede din Mesembria, Apollonia, Amisos, bucăți de drahme din Dyrrhachium, Tassian, în original, dar și imitații). Din păcate, lipsa finanţărilor a făcut ca săpăturile în acest sit arheologic să fie întrerupte de multă vreme, peste cetate fiind aşezat pământ, astfel încât aspectul ei exterior este de movilă. Conform specialiştilor, Argedava a fost cercetată foarte puţin, maxim o treime din cetate a făcut obiectul săpăturilor arheologice. Restul rămâne, deocamdată, acoperit cu pământ. „S-au ratat nişte ocazii importante de a obţine finanţări pentru dezvoltarea cercetărilor de la Argedava. Lipsa banilor a dus la întreruperea cercetărilor. Nici toate descoperirile de acolo nu au văzut lumina tiparului, nu există o monografie a descoperirilor de acolo, deşi există mii de artefacte, tezaure scoase la lumină”, explică istoricul Emil Păunescu.
La aproximativ un kilometru sud-vest de acropolă se aflau 12 tumuli, dintre care numai patru au fost cercetați până acum. Fiecare dintre aceștia conțineau un mormânt de incinerare aparținînd unui războinic și, în general, unei căpetenii mari. S-au identificat și podoabe, respectiv agrafe de metal, inele și ornamente pentru hamuri. Lucrurile găsite înăuntru ar indica faptul că războinicii incineraţi ar fi fost nişte căpetenii mari. Incinerarea a fost probabil făcută la baza tumulului, rămăşiţele funerare fiind aşadar amestecate cu pământul şi depozitate într-un mormânt. Printre armele găsite acolo sunt spade La Tène, pumnale curbate, vârfuri de lănci, cămăşi de zale şi părţi din scuturi făcute din bronz. Obiectele de ornament sunt rare, câteva agrafe de metal, inele şi ornamente pentru hamuri. Olăria prezintă semne caracteristice geto-dacilor (fructiere făcute de mână, căni decorate cu reliefuri şi rar câte o amforă de tipul Kos). Până acum nici un mormânt pentru persoane simple nu a fost identificat, ceea ce reprezintă încă o confirmare a absenţei funeraliilor în Dacia, pe toată perioada târzie La Tène.
Însă, Argedava a trezit atenţia opiniei publice mai ales prin relatările localnicilor care susţin că în perioada anilor ’50, când aici se făceau săpături arheologice, s-au descoperit scheletele unor oameni uriaşi. Localnicii spuneau că aceste rămăşite umane erau de aproximativ 5 metri. „Nu este în sine de lepădat legenda, deoarece nu numai aici s-a vorbit despre astfel de descoperiri. Din păcate aceste oase de mai mari dimensiuni decât cele normale nu pot fi cercetate pentru că nu se ştie unde sunt. Nu pot nega această ipoteză. E posibil să fi existat o populaţie cu alte dimensiuni anatomice decât noi, într-o anumită epocă. Sunt aşa numiţii jidovi, adică uriaşi. Din păcate sunt relatări, nu avem probe materiale deocamdată”, explică profesorul Păunescu.
Acum această importantă locație arheologică antică așteaptă un muzeu pe măsură și o organizare de șantier ce va trebui să aducă la lumină tainele încă ascunse sub tonele de pământ așezate în mii de ani de istorie. Astfel turismul va putea să se dezvolte, iar istoricii să studieze modul în care trăiau strămoșii noștri geto-daci.
P. S.- O parte dintre imagini sunt preluate de pe Google și aparțin după cum se poate observa Enciclopediei dacice ENDA. Le adresez pe această cale mulțumiri, iar în cazul în care nu sunt de acord cu preluarea lor, rog să mă anunțe spre a le șterge.
MARI M.
