Unitatea 2 de la Cernavodă s-a oprit controlat pe 13 august 2026, din cauza scăderii debitului Dunării. A doua zi, premierul interimar Ilie Bolojan a transmis că sistemul energetic național este stabil și a anunțat primele măsuri concrete. Golul de 650 MW trebuie totuși acoperit de undeva.
Bolojan a explicat că deficitul, echivalent cu aproape 10% din consumul național, este compensat în acest moment prin producție hidro, eoliană, pe cărbune și prin importuri. România a notificat Comisia Europeană cu privire la situația de criză și dispune de o capacitate transfrontalieră de import de aproximativ 4.000 MW. Premierul a mulțumit și cetățenilor care au ales să-și reducă consumul în serile recente.
Dacă cifrele sună liniștitor pe termen scurt, tabloul pe termen lung e mai îngrijorător. Și asta e partea care contează cu adevărat.
Cum s-a ajuns la oprirea ambelor unități de la Cernavodă
Cernavodă are nevoie de apă din Dunăre pentru răcirea reactoarelor. Când debitul scade sub un prag critic din cauza secetei, centralele se opresc controlat — nu e o avarie, ci o procedură de siguranță. Asta s-a întâmplat acum cu ambele unități active, 1 și 2.
Bolojan a fost direct în declarația sa: „Situația dificilă în care ne aflăm, în urma închiderii ambelor grupuri de la Cernavodă, este consecința secetei din bazinul Dunării, dar și rezultatul multor ani în care s-au acumulat lipsa de viziune, deciziile proaste și fuga de răspundere.” Nu a menajat pe nimeni și, pentru un premier interimar care administrează o moștenire instituțională, e un mesaj rar de asumat. Există un proiect de infrastructură hidrotehnic — Bala 2 — menit să crească debitul Dunării spre Cernavodă. Studiul de fezabilitate a fost început în urmă cu zece ani. Din 2024, proiectul are toate avizele și aprobările necesare, inclusiv Hotărârea de Guvern privind indicatorii. Și totuși, Ministerul Transporturilor nu l-a considerat prioritar și nu l-a finanțat. A stat pe hârtie.
Proiectul Bala 2: detalii și termene reale
Bolojan a semnat pe 14 august 2026 decizia de constituire a grupului interministerial pentru deblocarea proiectului Bala 2. Proiectul cuprinde lucrări hidrotehnice, lucrări de dragare și lucrări pentru siguranța navigației pe Dunărea Veche.
Datele tehnice din proiect arată că investiția ar permite creșterea nivelului apei pe Dunărea Veche cu peste un metru și aproape o dublare a debitului. Concret, asta ar asigura apa de răcire nu doar pentru reactoarele 1 și 2 existente, ci și pentru reactoarele 3 și 4, aflate în diferite stadii de planificare. Administrația Fluvială de la Galați va organiza licitația pentru proiectare și execuție. Termenul realist de finalizare, potrivit premierului: trei ani. Trei ani înseamnă că, dacă lucrurile merg bine și fără amânări suplimentare, problema structurală a apei de răcire ar putea fi rezolvată până în 2029. Până atunci, România rămâne vulnerabilă la fiecare vară secetoasă.
Ce ne spune această criză despre deciziile energetice
Există ceva care deranjează în toată povestea asta: proiectul Bala 2 are avize complete din 2024 și studiu de fezabilitate demarat acum un deceniu. A lipsit doar voința de a-l finanța. Bolojan a spus-o răspicat: „dacă lucrările proiectate și avizate pentru creșterea debitului Dunării spre Cernavodă ar fi fost prioritizate și nu amânate cu anii, am fi avut centrala nucleară în funcțiune și aproape 20% din necesarul de energie asigurat de aceasta.” În domeniul energiei, deciziile se văd în rezultate abia după doi-trei ani. Când nu faci nimic ani la rând, nu există scurtături. Asta nu e filozofie politică — e aritmetică.
România are acum un calendar asumat public: licitație organizată de Administrația Fluvială Galați, termen de execuție de trei ani, finanțare de asigurat. Dacă grupul interministerial proaspăt constituit va funcționa altfel decât comisiile similare din trecut rămâne de urmărit pas cu pas. Primul test real va fi lansarea licitației — un moment care ar trebui să fie public și verificabil. Dacă se amână din nou, știm ce înseamnă.
