Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale din 2024, se află din nou sub investigația DIICOT. De data aceasta, acuzațiile sunt grave și pentru orice cetățean ar suna incredibile: procurorii susțin că a solicitat unei persoane să scaneze locuința din Mogoșoaia pentru a identifica și neutraliza.
Conform comunicatului oficial emis luni de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structura centrală, acțiunile incriminate au fost puse în mișcare la jumătatea lunii septembrie, imediat după ce procurorii efectuaseră o percheziție la imobilul din comuna Ilfov. Georgescu era deja în cunoștință cu privire la existența măsurilor de supraveghere tehnică implementate în cadrul altui dosar — o manevră care, conform anchetatorilor, ar fi îi dat suficientul motiv să încerce să le eludeze.
Mecanismul acuzat este mai detaliat decât ar putea părea la prima vedere. Un bărbat de 35 de ani, la instigarea lui Georgescu (în vârstă de 64), ar fi procedat la o „scanare” sistematică a locuinței. Scopul: identificarea aparatelor de înregistrare audio-video, dar și — aici vine partea mai periculoasă — alterarea datelor informatice sau perturbarea funcționării sistemelor de supraveghere. E o infracțiune compusă, care combină operații ilegale cu dispozitive informatice cu tentative de tamponare de probe.
Ceea ce face și mai interesant povestea: tentativa a eșuat. Procurorii precizează explicit că rezultatul urmărit „nu s-a produs, din motive independente de voința suspecților”. Cu alte cuvinte, scannarea nu a găsit nimic care să poată fi neutralizat, sau măsurile existente au fost prea sofisticate pentru o operație improvizată de genul. Asta nu o scapă pe Georgescu de acuzații — intenția e suficientă în drept penal — dar explică de ce dispozitivele și-au continuat bine mersi funcția.
Reacția din sfera politică a venit rapid. George Simion, liderul AUR și o voce care frecvent a susținut-o pe Georgescu, a postat pe Facebook o criză despre „o nouă invenție a sistemului”. Mesajul lui era acid: „Nu mai ai voie nici să te aperi de a fi ascultat în propria casă. Libertate”, scrie Simion, sugerând că investigația ar fi o persecuție politică orchestrată pentru a-l tăvăli pe Georgescu în fango înainte de instanță.
Declarația lui Simion reflectă o linie de apărare des invocată în cercurile apropiate lui Georgescu — ideea că o parte din sistem (polițiștii, procurorii, magistrații, în varianta lor de lecturare) ar lucra împreună pentru a-l doborî pe fostul candidat. Aceasta depășește cu mult retorica tipică a unei apărări în fața unei acuzații penale. E o narațiune care pune în discuție legitimitatea întregii anchete și sugerează o conspirație instituțională.
Ancheta DIICOT a fost susținută operațional de Poliția Română și de Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei. Ambele instituții au fost prezente atunci când procurorii au aplicat mandatele de percheziție, luni, 21 octombrie. Audierile se derulează la sediul central DIICOT, iar Georgescu rămâne, conform unor informații, în arest preventiv la sediul Penitenciarului Central.
Contextul legal al situației este esențial pentru a o înțelege în profunzime. Măsurile de supraveghere tehnică se pun în aplicare pe baza unei hotărâri a unui magistrat din cadrul unei investigații penale. Sunt precis reglementate prin Codul de Procedură Penală și sunt destinate colectării de dovezi într-o cauză. Încercarea de a le elude, de a identifica dispozitivele sau de a le sabota, e în sine o infracțiune — nu doar o încălcare procedurală, ci o faptă penală gravă care poate fi sancționată cu până la 7 ani de închisoare.
Georgescu face față unor acuzații compuse din mai multe straturi. Cel mai recent dosar (acela cu supraveghearea tehnică) se adaugă altor investigații deschise împotriva sa de DIICOT, legate aparent de activitățile din perioada campaniei prezidențiale și de finanțări suspecte. Fiecare dintre acestea poate să-l expună la acuzații și la pedepse separate. Magistrații care vor decide asupra măsurilor sale de asigurare (arestul preventiv sau eliberarea condiționată) au înaintea lor o imagine tot mai complexă și potențial mai gravă decât cea de la început.
Vineri, 25 octombrie, Curtea de Apel București urma să se pronunțe asupra menținerii sau revocării arestului preventiv al lui Georgescu. Decizia aceasta era într-o oarecare măsură decisivă — nu doar pentru libertatea imediat a lui Georgescu, ci și pentru modul în care publiculul și clasa politică ar percepe această fază a investigației. O menținere a arestului sugera gravitatea și soliditatea cazului din perspectiva magistraților; o eliberare, invers, ar alimenta versiunea lui Simion despre persecuție.
Ceea ce e clar din comunicatul DIICOT e că acești anchetatori considera suficiente dovezi pentru a invoca infracțiuni concrete — nu doar suspiciuni. O cercetare penală, mai ales în cazul unei figuri publice de rangul lui Georgescu, nu se deschide pe bază de aventuri. Se deschide atunci când procurorii au în mână probe materiale, declarații, urme digitale sau marturii care indică faptul că sunt temeiuri de a crede că s-a comis o infracțiune.
Ceea ce urmează e un proces în toată regula, cu etape legale precise: continuarea urmăririi penale, culegerea de probe suplimentare, întocmirea unui rechizitoriu (dacă anchetele se finalizează cu acuze), depunerea dosarului la tribunal și apoi procesul propriu-zis. E un calendary care, în cazuri de complexitate similară, poate ține ani de zile. Pentru Georgescu, pentru aceia care-l susțin și pentru cei care doresc să vadă o rezolvare a acestor chestiuni, lunile și anii următori vor fi marcați de zile de ședință în sala de judecată, de pledoarii și de verdictele magistraților.
Indiferent de rezultatul final, ceea ce se petrece acum — investigația, acuzațiile și reacțiile politice — arată cum o căzătură din vârful campaniei prezidențiale se poate transforma rapid în machine juridice complexe. Sistemul de justiție penal roman funcționează, în general, cu o lentoare care dezamăgește mulți cetățeni; dar o dată pornit, el e încet și greu de oprit. Georgescu a cunoscut glorie electorală și putere mediatică; acum cunoaște o altă față a puterii — aceea a instituțiilor judiciare.
