Călin Georgescu rămâne în arest preventiv. Tribunalul București a amânat, luni, judecarea cererii prin care fostul candidat la alegerile prezidențiale solicita înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Pentru a înțelege unde se află Georgescu în acest moment și de ce această decizie tehnică contează, trebuie să mergi puțin înapoi. Fostul candidat se află în arest preventiv din 29 septembrie, acuzat de înșelăciune cu prejudiciu estimat la 1,1 milioane de euro. După arestare, și-a depus mai multe cereri pentru a fi eliberat sau pus sub supraveghere mai ușoară, dar magistrații au respins sistematic cererile. Curtea de Apel București a decis, săptămâna trecută, prelungirea arestului – decizie care, teoretic, putea deschide o nouă oportunitate pentru apărare.
Doar că aici intervine procedura tehnică care a schimbat cursul audienței de luni. Pentru a se judeca cererea lui Georgescu de înlocuire a măsurii preventive, magistrații aveau nevoie de documentul prin care Curtea de Apel și-ar fi explicat motivele pentru prelungire. Fără această motivare scrisă, dezbaterea nu putea să se deruleze corect. „Dezbaterile nu pot avea loc în lipsa motivării deciziei prin care Curtea de Apel București a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv,” au notat magistrații în motivarea amânării, potrivit agențiilor de presă.
Ce înseamnă asta, de fapt? Că legea procesuală românească cere ca orice decizie a unei instanțe să fie motivată în scris, iar această motivare să fie disponibilă părților înainte ca alte judecuri să se pronunțe asupra consecințelor acelei hotărâri. Fără motivare, apărarea lui Georgescu nu poate contesta eficient prelungirea. Și fără contestație, nici o nouă cerere de modificare a măsurii nu poate fi analizată serios.
E o amânare care nu e neapărat o veste proastă pentru apărare – sunt șanse ca motivarea Curții de Apel să conțină argumente slabe, pe care avocații lui Georgescu să le pună la îndoială. Dar pe moment, asta înseamnă încă o săptămână în arest. El va rămâne în custodia statului până cel puțin pe 9 noiembrie, când judecătoria se va reuni din nou.
Procesul penal în care Georgescu e acuzat de înșelăciune se desfășoară în paralel cu alte proceduri: marți, 3 noiembrie, el a avut audiere la Judecătoria Sectorului 1 pentru promovarea și elogierea ideologiei legionare și a unor persoane condamnate pentru genocide și crime de război. Dosarul legionarismului e separat de cel cu preacuzațiile financiare, dar ambele gravitează asupra căii sale într-o vreme în care el depune cereri de eliberare.
Situația lui Georgescu exemplifică în fapt o problemă structurală în sistemul judiciar: viteza cu care se deplasează documentele procedural și claritatea cu care se motivează deciziile determină, indirect, cât timp petrece cineva în arest în timp ce aburul procesului se deschide. O motivare întârziată nu e o eroare rară în dossierele grele, dar consecințele sunt concrete – ziua în care ea ajunge la dosie e ziua în care apărarea poate replica.
Termenul de 9 noiembrie nu e unul preliminar – e iarăși o dată de judecată reală a cererii. Dacă motivarea sosește la timp, magistrații vor putea analiza argumentele lui Georgescu pentru modificarea măsurii. Dacă nu sosește, riscul e o nouă amânare. Asta e meciul – nu e despre culpabilitate sau inocență în sensul final al procesului penal. E despre cum se gestionează, procedural, libertatea provizorie a cuiva pe durata unui proces care ar putea dura ani.
Pentru cititorul care urmărește caza asta din presă, detaliul procedural de luni pare mic. Dar pentru Georgescu, zile în arest au o greutate foarte concretă. În sfârșit, și pentru tribunale, procedurile regulate nu sunt nici birocratice goale, nici luxuri – sunt doar ceea ce ar trebui să garanteze că nimeni nu rămâne încarcerat pe bază de hotărâri nejustificate. Chiar și fostul candidat are dreptul să știe de ce curs justiția împotriva lui.
Următoarea mișcare aparține Curții de Apel: să trimită motivarea. Apoi, Tribunalului: să analizeze cererea. Georgescu va rămâne între aceste două acte, fiabil, până pe 9 noiembrie.
