„Aștept decizia Curții de Apel” — acestea ar putea fi ultimele cuvinte pe care Călin Georgescu le spune din Arestul Central. Fostul candidat la prezidențiale a pledat pentru înlocuirea arestului preventiv cu arest la domiciliu, iar Tribunalul Bucureștiului i-a dat dreptate luni, 9 noiembrie.
Cazul lui Georgescu nu e o simplă dispută procesuală. E un exercițiu de putere între două instanțe care și-au opus deja deciziile de trei ori. Și de fiecare dată, Curtea de Apel a întors verdictul Tribunalului. Povestea lui Georgescu e una despre sistemul judiciar care funcționează, dar în care regulile nu-s întotdeauna favorabile celui acuzat — chiar dacă judecătorul de fond crede că măsura e prea aspră.
Georgescu e închis de 29 septembrie. Acuzația: ar fi înșelat un om de afaceri cu 1,1 milioane de euro. E doar unul din cinci dosare penale pe care le are deschise. Trei dintre ele sunt în faza de urmărire penală, la alte două a fost deja întocmit rechizitoriul și trimis la judecată. Pentru o singură persoană, e o încărcătură impresionantă.
Avocații lui au argumenat că arestul preventiv e o măsură prea dură. Tribunalul a ascultat argumentul și a decis că poate fi înlocuit cu arest la domiciliu — o restricție mai ușoară, dar tot o restricție. Omul ar putea sta acasă, sub supraveghere, în loc să petreacă zilele în celulă. E un compromis. Justiția de bază, cea mai aproape de cazul concret, a crezut că e suficient.
ISTORICUL UNEI DISPUTE CU MAGISTRAȚII
Dar asta e fix ceea ce nu place procurorilor. DIICOT a contestat decizia din Tribunalul Bucureștiului și-și va expune argumentele la Curtea de Apel. De obicei, instanța superioară ar trebui doar să vadă dacă Tribunalul a respectat procedura și logica. De obicei. Doar că în cazul lui Georgescu nu-i „de obicei”.
Primele două decizii favorabile ale Tribunalului au fost pur și simplu șterse de Curtea de Apel prin completuri de divergență — un mecanism judiciar destul de rar, care se activează când jurisprudența nu e constantă. A treia hotărâre, din nou favorabilă pentru Georgescu, a fost la rândul ei inversată de magistrații apelului, dar fără niciun complet de divergență. Pur și simplu, Curtea a fost de altă părere.
E o luptă foarte strânsă, în care fiecare decizie pare să depindă mai mult de componența completului decât de fapte. Asta nu e speculație — e factul că același tip de cerere produce rezultate opuse în funcție de cine stă în rindea judecătorului. E frustrare pentru avocații lui, dar e și o semnă că sistemul nu e închis la piedică. Doar că e complicat.
Ce-l acuză procurorii? Că Georgescu ar fi aceea o practică comună în cercurile afacerilor murare: ai promis unei persoane că o ajuți cu bani grei, cazi din nori cu bani frumușei, iar banii nu vin niciodată. Un om a lăsat o sumă de 1,1 milioane de euro pentru ca Georgescu să o mute cu el. Banii au dispărut. Georgescu zice că nu a făcut nici o înșelăciune. Tribunalul nu a găsit motive suficiente pentru a-l ține închis în timp ce se judecă pe fond, dar Curtea de Apel ar putea să vadă lucrurile altfel.
AZI LA GRANI ȘI MÂINE LA VERDICT
Marți, 10 noiembrie, se decide. Vor veni cuvântul procurorii și vor zice: riscul de fug e prea mare, riscul de corupere a dovezilor e prea mare, omul ăsta e periculos. Sau nu vor zice asta, iar decizia de arest la domiciliu va rămâne și Georgescu va pleca din arest. Indiferent de rezultat, alarmul va continua. El mai are cinci dosare de dus la capăt. E doar începutul.
Pentru un observator al sistemului judiciar, cazul ăsta zice ceva important: viața unui acuzat nu e doar în mâinile dovezilor și a faptelor. E și în mâinile magistraților care, în ziua aceea, în aceeași sală, cu dosarul la fel de plin, cred ori nu cred că măsura e necesară. Georgescu a mai avut și va mai avea ocazia să vadă diferența asta în carne și oase. Și marți, o va vedea din nou.
