Cu o țară fără datorii, cu resurse energetice interne acoperitoare, cu situația locativă rezolvată – poate că ar fi urmat și ”lărgirea curelei”, ajungând din nou la nivelul anilor 70 la capitolul bunăstarea cetățeanului…
Probabil am fi avut autostrăzi – așa cum era programat pentru ”cincinalul 1990 – 1995” – poate că se făcea și canalul Dunăre – Siret cu irigarea câmpiei Moldovei, poate ar fi fost dat în folosință și portul București, deservit către Canalul Dunăre, terminat în proporție de peste 90% în 1989…
”Analfabetul”, cum îl numesc imbecilizații și semidocții de azi, a scris o pagină unică până și în domeniul educației și culturii: fără doar și poate, a fost perioada cu cel mai ridicat nivel general de școlarizare și educație, dar și cu cele mai serioase, mai docte studii și cercetări, indiferent de domeniu!
Celebrul ”cunoaște-ți locul” nu a fost pentru olteanul din Scornicești o comandă de tip ”culcat” – așa cum înțelegem azi – ci un fel de îndemn de a cuceri un pisc înalt, acolo unde el, înnăscutul mare patriot, credea că este Locul României!Nicolae Ceaușescu
Au trecut m-ai bine trei decenii de la ultimul 31 ianuarie pe care Nicolae Ceaușescu l-a sărbătorit așa cum îi plăcea – simplu, cu masa lui frugală, mai mult vegetariană, cu un pahar de țuică și unul de vin și cu o romanță… Astea erau plăcerile simple, autentic românești, ale unui oltean care a scris istorie pe aproape toate continentele. Și nu orice istorie, ci una așa cum îi plăcea lui să repete – ”de pace și prosperitate, de prietenie între popoare, conform principiului cooperării și neamestecului în treburile interne ale altor state”.
Președintele României a transmis pe tot mapamondul aceste idei de o autentică valoare, înțelepciune și înălțime morală, motiv pentru care era iubit de cei mici – și respectat, dar urât de cei mari. Ceaușescu era respectat pentru mintea lui dibace și cerbicia cu care-și urma ideile, era stimat pentru curajul și puterea sa.
Tot din aceleași motive, Ceaușescu a fost și urât de cei mari – cei care vor dori întotdeauna ca țările mai mici să-și accepte rolul de supus.
