Conf. univ. dr. Simona Drăgan, cadru didactic al Facultății de Litere din Universitatea din București, a decedat la vârsta de 50 de ani. Vestea dispariției sale a fost anunțată de instituție, generând un val de condoleanțe din partea comunității academice.
Cariera academică a Simonei Drăgan s-a desfășurat aproape integral în cadrul Universității din București, unde și-a început activitatea didactică în 1999 la Facultatea de Litere. De-a lungul celor două decenii în care a lucrat cu instituția, profesoara s-a remarcat prin rigurozitate academică și implicare în viața facultății. În 2019, după douăzeci de ani de activitate la nivel de asistent și lector, a obținut titlul de conferențiar universitar, o recunoaștere a calității și consistenței muncii sale.
Preocupări științifice diverse caracterizau activitatea profesoarei. Pe lângă predarea la programele de Studii Europene și Limba și Literatura Română, Simona Drăgan a publicat volume și articole de specialitate în domeniile care o preocupau, a participat la conferințe naționale și internaționale, iar traducerile și textele publicistice ale sale demarcau un interes constant pentru comunicarea ideilor științifice către un public mai larg. Colegii săi subliniază că această diversitate a activităților nu a împiedicat-o niciodată să acorde atenția cuvenită studenților și responsabilităților didactice.
Mesajul transmis de Facultatea de Litere la anunțul decesului pun în evidență calitățile care au determinat aprecierea pe care o avea în cadrul instituției. Reprezentanții facultății au descris-o ca fiind marcată de o inteligență aparte, un optimism curat și o seninătate pe care le transmitea în fiecare interacțiune. „Cât timp a putut, a luminat Facultatea cu zâmbetul ei, cu seninătatea și cu forța inteligenței ei. Ne va lipsi în fiecare zi. Ne gândim cu profundă tristețe la familia ei și ne rugăm să găsească alinare. Dumnezeu s-o odihnească în pace!”, au transmis reprezentanții instituției.
Pierderea profesoarei vine ca un șoc pentru universitatea bucureșteană, unde lăsase o amprentă concretă nu doar prin lucrările publicate, ci și prin relația pe care o clădise cu studenții și prin rolul constructiv pe care îl juca în evoluția departamentului. Cercurile academice vor resimți absența unei voci atente și responsabile în comunitate.
