Majoritatea copiilor orfani prezinta diferite tipuri de deficienta intelecutala de unde rezulta comportamentele asa-zis “provocatoare”. Poate fi vorba de adulti cu deficienta intelectuala mare sau foarte mare, iar in aces caz vom folosi termenii echivalenti care se refera la “intarziere mintala” si “deficienta intelectuala”.
Calitatea vietii constituie un factor care cauzeaza tulburarile de comportament la copiii institutionalizati: putine alegeri- de activitati, de orar, de locuri, de persoane; putine ingrijiri- medicale, igiena; putine proiecte, putina comunicare, putine interventii si, mai ales, putina valorificare a propriei persoane.
Persoanele care prezinta o deficient mare sau foarte mare au un coeficient intelectual sub 35 si au competente de adaptare limitate. In cele mai multe cazuri, copii orfani care prezinta deficiente mari, risca sa fie exclusi cel mai mult din cercurile obisnuite ale societatii. Sunt, de asemenea, percepute ca fiind cele mai dificile (oferind cele mai multe provocari).
Risca sa li se reduca drepturile cel mai mult; risca sa traiasca, sa munceasca, sa se joace si/sau sa invete cel mai mult in medii segregate. Au cele mai putine sanse sa dispuna de mijloacele si de ocaziile necesare pentru a se apara ele insele si de, asemenea, risca sa aiba nevoie cel mai mult de insotitor permanent si individualizat petru a putea sa se integreze in viata comunitatii sis a aiba o viata de calitate similara celei a cetatenilor obisnuiti.
Notinunea de comporatment- problema in cazul copiilor orfani este greu de definit clar si definitiv. Pentru aceasta, sunt folosite diferite terminologii, precum comportamente agrsive, agresiuni si agresivitate, furie, comportamente distructive, comportamente care constituie o provocare pentru cel care intervine sau pentru unitatea care intervine , tulburari grave de comportament, violenta, comportamente disfunctionale si perturbatoare.
Aceste tipuri de comportamente-problema sunt impartite in trei categorii:
- “inadaptari” interne- copilul se automutileaza, prezinta stereotipuri sau ii este pervertita pofta de mancare.
- Distrugeri indreptate spre exterior- agresiune, distrugerea obiectelor, etc.
- Comportament inadecvat din punct de vedere social- verbalizari nepotrivite, impotriviri.
Aceste comportamemnte sunt numite “provocatoare”, deoarece ele “consituie provocari majore pentru mentinerea unui mediu de invatare productiv” si pentru ca lanseaza provocari profesionistilor care doresc sa le schimbe. Aceste comportamente constituie o problema mai mare pentru mediu decat pentru persoana insasi.
Pentru a incerca sa depasim aceasta dificultate, prin adaptarea la context, exista cateva criterii care ar putea fi retinute si am putea decide ca este vorba despre comportamente provocatoare daca unul din ele apare:
- Comportamentul reprezinta un pericol penru acea persoana sau pentru altul (de exemplu, comportamentele de agresiune)
- Comportamentul risca sa devina mai grav daca nu se intervine
- Comportamentul face dificila integrarea sociala- excluderea din comunitate, sau din institutie.
- Comportamentul face invatarea imposibila.
In final, grupul va avea rolul principal in definirea naturii problematice a comportamentului sau a comportamentelor.
