Senatul României a adoptat un proiect de modificare a Codului civil care le permite foștilor soți să păstreze numele dobândit prin căsătorie fără acordul celuilalt. Dacă trece și de Camera Deputaților, legea schimbă o regulă veche care lăsa această decizie la latitudinea ambelor părți.
Până acum, dacă voiai să păstrezi numele de familie al fostului soț după divorț, aveai nevoie de acordul lui expres. Un refuz bloca orice demers — indiferent de motiv. Oamenii care și-au construit cariera sub un anumit nume, care apar pe diplome, contracte sau publicații, se trezeau că trebuie să pornească de la zero dacă fostul partener spunea nu. Proiectul este susținut de parlamentari din PNL, USR, PSD și din grupul minorităților naționale. Inițiatorii au formulat principiul din spatele propunerii în câteva cuvinte: „Identitatea nu se rescrie.”
Ce înseamnă asta, de fapt
Numele de familie nu e doar o mențiune pe buletin. După ani de căsătorie, poate deveni o componentă a identității profesionale — și, în cazul persoanelor publice sau al profesioniștilor cu reputație construită, o marcă în sine. Un medic, un avocat, un profesor sau un artist care și-a semnat munca zece sau douăzeci de ani sub un anumit nume nu schimbă doar actele dacă revine la numele anterior. Schimbă practic o parte din ce a construit.
Există și o situație mai concretă, mai puțin discutată: părinții. După divorț, unul dintre ei poate vrea să poarte același nume de familie cu copiii — nu din sentiment față de fostul partener, ci pentru că asta simplifică interacțiunile cu școala, cu medicul, cu autoritățile. Logistica vieții de zi cu zi e mai ușoară când nu trebuie să explici de fiecare dată de ce numele tău e diferit față de cel al copilului tău.
Un drept personal, nu o negociere
Proiectul nu impune nimic nimănui. Cine vrea să revină la numele dinainte de căsătorie poate face asta în continuare, fără nicio restricție. Schimbarea privește doar situația opusă: când vrei să păstrezi numele după divorțul în România, fostul partener nu mai are drept de veto.
Și mai e ceva, deloc neglijabil: birocrația. Schimbarea numelui după divorț atrage după sine actualizarea unei serii întregi de documente — buletin, pașaport, permis auto, conturi bancare, contracte, evidențe profesionale. Dacă persoana decide să păstreze numele, o parte din această cascadă de formalități dispare de la sine. Miza reală e mai profundă decât pare: regulile actuale tratează numele ca pe un bun comun al căsătoriei, asupra căruia ambii foști soți au un cuvânt de spus. Proiectul spune că nu e așa — că numele pe care l-ai purtat îți aparține ție, nu fostului partener.
Ce urmează concret după votul din Senat
Proiectul ajunge acum la Camera Deputaților, care are rol decizional. Nu există un termen fix pentru vot, dar susținerea transpartinică din Senat sugerează că nu va întâmpina o opoziție organizată. Până la promulgare și intrare în vigoare, regulile actuale rămân valabile — acordul fostului partener e în continuare obligatoriu dacă vrei să îți păstrezi numele după divorț.
Dacă legea trece, România se aliniază unei tendințe din mai multe țări europene, unde autonomia persoanei în chestiuni de identitate a câștigat teren în fața logicii contractuale a căsătoriei. Miza e clară și merită pusă direct: cine deține, de fapt, dreptul asupra numelui tău — tu sau fostul partener?
