Procurorii Parchetului European (EPPO) au efectuat 19 percheziții la locuințele unor persoane fizice din Iași și Timișoara, într-un dosar de fraudă cu fonduri europene estimat la șapte milioane de euro. Ancheta vizează 29 de proiecte IT finanțate din bani europeni și posibile manipulări ale achizițiilor publice.
Operațiunea a vizat exclusiv persoane fizice, nu sedii de firme sau instituții publice. Asta sugerează că anchetatorii au ajuns deja la nivelul indivizilor despre care au probe concrete, nu caută în general. Când EPPO descinde la locuințe, înseamnă că documentele și dispozitivele personale sunt ținta — probele care nu ar putea fi ascunse sau distruse la sedii de companii, unde există mai mult timp de reacție.
29 de proiecte din PNRR și fonduri structurale, puse sub lupă
Cele 29 de proiecte investigate au fost finanțate prin două mecanisme europene distincte: Mecanismul de Redresare și Reziliență — sursa principală de finanțare post-pandemie pentru România — și Programul Operațional „Capacitate Administrativă – Investiții Teritoriale Integrate Delta Dunării”. Concret, bani din PNRR și din fonduri structurale, adică exact sumele pe care România le-a primit cu obligația de a le cheltui corect și verificabil.
Proiectele aveau ca obiect consultanță IT, soluții software și infrastructură informatică — în special sisteme cloud destinate primăriilor și consiliilor județene. Pe hârtie, digitalizarea administrației publice. În practică, potrivit EPPO, o rețea care ar fi intervenit în procedurile de achiziții publice pentru a direcționa contracte către furnizori stabiliți dinainte.
Licitații trucate și documente identice depuse de firme diferite
Anchetatorii europeni nu vorbesc despre erori administrative sau nereguli formale. Ei descriu un mecanism activ de manipulare: licitații trucate, documente false sau incomplete depuse de furnizori, iar mai multe oferte cu structuri identice ca formă și conținut — ceea ce ridică suspiciunea că proveneau de la același autor sau grup coordonat, chiar dacă firma care le depunea era diferită.
Documentele similare depuse în mai multe licitații sunt un semnal clasic în dosarele de cartel de ofertanți. Procedura normală presupune că firmele concurente pregătesc independent ofertele. Când anchetatorii găsesc șabloane identice în licitații separate, înseamnă că „concurența” era simulată — mai multe firme se înțelegeau cine câștigă și în ce ordine. Banii europeni ajungeau oricum la același grup, iar statul plătea prețuri umflate sau servicii neprestate real.
Ancheta rămâne sub controlul EPPO, nu al instituțiilor române
Operațiunea a fost desfășurată cu sprijinul direct al Structurii de Sprijin a EPPO din România, al Poliției Române prin Direcția de Operațiuni Speciale și al serviciilor de Operațiuni Speciale din Iași și Timișoara. Nu e o anchetă română în care EPPO e informat — e o anchetă europeană condusă de la Luxemburg, cu forțele române ca instrument de execuție. Diferența contează: dosarul rămâne sub jurisdicția procurorilor europeni, nu poate fi preluat sau tergiversat de instituții naționale.
Suma de șapte milioane de euro nu e colosală în termeni absoluți, dar e simptomatică pentru un tip de fraudă mic-burgheză și prolifică: contracte de câteva sute de mii de euro, multiplicate pe zeci de proiecte, cu documentație copiată și licitații aranjate. Mai greu de detectat decât o singură fraudă mare, mai ușor de extins.
Dosarul se află în faza de anchetă. EPPO nu a anunțat rețineri sau trimiteri în judecată. Percheziționarea locuințelor indică însă că urmează o etapă de evaluare a probelor ridicate — declarații, dispozitive, documente — care va decide dacă suspectații vor fi puși sub acuzare formal. Întrebarea care rămâne: câte dintre cele 29 de proiecte au fost finalizate și plătite integral înainte ca ancheta să înceapă?
