Republica Moldova a depășit Ucraina în procesul de aderare la Uniunea Europeană, conform evaluării Comisiei Europene publicate la 4 noiembrie. Președinta Maia Sandu a anunțat că țara sa a înregistrat progrese în toate cele 33 de capitole de negociere și menține un obiectiv ambiționos: finalizarea negocierilor până în.
Calendarul European a marcat o cotitură importantă în relatia celor doi candidați la UE. Pâna acum, statele membre conveniră să avanseze Moldova și Ucraina în paralel, după depunerea simultană a cererilor în 2022. Dar această abordare simetrica se va sfârși în decembrie, când Bruxellesul ar urma să deschidă ultimele două grupuri de capitole, iar aici divergențele vor deveni și mai evidente.
Maia Sandu a folosit raportul Comisiei Europene drept dovadă a eforturilor naționale. „În ultimele 12 luni am înregistrat progrese în toate cele 33 de capitole de negocieri. Ne-am propus să încheiem negocierile de aderare către anul 2028. Comisia Europeană consideră acest obiectiv ambițios, dar realizabil, dacă păstrăm ritmul reformelor”, a declarat liderul moldovean. Aprecierea din Bruxelles vine după ce recomandările anul trecut au fost implementate în mare parte de Chișinău, un semnal că reformele progresează mai repede decât în statele vecine.
Pentru perioada următoare, Comisia Europeană le-a dat Moldovei o foaie de parcurs precisă. Autoritățile de la Chișinău trebuie să finalizeze reorganizarea transparentă a instituțiilor publice centrale, să continue reforma administrației publice locale, să asigure respectarea regulilor fiscale și să sporească transparența bugetară. Aceste cerințe sunt concrete și măsurabile, ceea ce sugerează că Bruxellesul vede o viață reală de progres la Chișinău, mai degrabă decât promisiuni pe hârtie.
Ucraina se confruntă cu o situație net mai complicată. Raportul anual al Comisiei Europene din 4 noiembrie privind stadiul procesului de integrare a Kievului subliniază clar că „Ucraina trebuie să abordeze cu seriozitate chestiunea statului de drept”. Aceasta e o critică substanțială, nicidecum o formulă de rutină. Presiunile conflictului armat asupra institurilor judiciary și asupra libertăților civile rămân un punct dureros care Bruxellesul nu poate ignora, indiferent de solidaritatea cu țara agresată.
Totuși, președintele Volodimir Zelenski a exprimat în mai multe rânduri opoziția față de orice separare a traseelor de aderare ale celor două țări. După vizita prim-ministrului moldovean Vasile Tofan la Kiev pe 26 octombrie, Zelenski a declarat: „Republica Moldova și Ucraina sunt, cu siguranță, mai puternice atunci când avansăm împreună pe acest drum. Și este important să continuăm împreună, pentru că așa este corect”. Pentru Ucraina, avansarea alături de o țară mai mică și mai pregătită ar putea crea impresia unei „curse”, în care Kievul rămâne în urmă chiar în momentul când se luptă pentru supraviețuire.
Diferența dintre cele două traiectorii reflectă realități structurale distincte. Moldova, cu 3,5 milioane de locuitori și fără un conflict armat activ, are capacitatea să se concentreze pe reformele administrative și legislative. Ucraina, cu 38 de milioane de locuitori și guerra continuă pe teren, nu poate opera cu ușurință un sistem politic și administrativ stabil. Faptul că Bruxellesul înțelege lucrul acesta e evident din tonul rapoartelor, dar asta nu elimină realitatea că Ucraina rămâne mai departe de finisare.
Mecanismul de evaluare al UE e transparent și clar. Fiecare dintre cele 33 de capitole de negociere acoperă domenii specifice: drepturi fundamentale, justiție, afaceri interne, politică socială și multe altele. Pentru a intra în fiecare capitol, o țară trebuie să demonstreze conformitate cu acquis-ul comunitar. Moldova a demonstrat progrese în toate; Ucraina mai stă în urma pe statul de drept și alte áre legate de separarea puterilor și independența justiției.
Obiectivul Moldovei de finalizare până în 2028 pare ambițios, dar cu toii liderii din Chișinău sunt conștienți că aceasta depinde de menținerea disciplinei reformelor și de lipsa unor schimbări politice care ar putea readuci la putere aliați mai reticenți ai Bruxellesului. Orice oscilație politică internă, orice revenire la corupție sau clientelism, ar putea înclina planul. Mesajul implicit al Comisiei Europene e clar: Moldova trebuie să mențină cursa acum, indiferent de presiunile interne.
Ucraina, pe de altă parte, se află într-o poziție paradoxală. Dacă războiul se încheie rapid și cu o victorie militară, țara ar putea accelera reformele și să-și recupereze decalajul. Dacă conflictul se prelungește, distanța va crește. Iar dacă terminarea se face prin negociere și compromis, instituțiile ucrainene vor fi și mai slăbite. Niciun scenariu nu e favorabil pentru o recuperare rapidă.
Pentru Bruxelles, separarea celor două traiectorii e și o dovadă de maturitate în gândire: UE nu mai poate trata statele candidate ca pe o grupă uniformă. Fiecare are propria realitate, propriile forțe și vulnerabilități. Tratarea lor conform capacităților actuale, nu conform dorinților politice, e mai realister. Asta nu înseamnă că UE nu va mai primi Ucraina; înseamnă că va face-o mai târziu și doar dacă reformele vor fi cu adevărat solidificate.
Pâna în decembrie, când Bruxellesul deschide ultimele capitole de negociere, Chișinăul va încerca să accelereze și mai mult. Siguranta unei aderări cu bine până în 2028 nu e garantată, dar vânturile sunt în favoarea Moldovei în momentul de față. Pentru Ucraina, viitorul aderării e direct proporțional cu capacitatea de a ieși din conflict cu instituții întregi și cu voința de a reforma profund sistemul judiciar și politic, orice ar fi urmat.
