Petrișor Peiu, amenințat cu moartea după votul ANI. „Nu mă simt în lumea mea”

Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a ajuns în mijlocul unui scandal după ce nu a participat la votul din Senat pe Legea ANI. Sute de mesaje cu amenințări la adresa vieții sale, colegi care l-au lăsat descoperit și acuzații publice că ar fi blocat votul propriilor senatori — asta s-a ales dintr-o absență pe care el o anunțase dinainte.

Legea ANI — care reglementează declarațiile de avere și incompatibilitățile pentru aleși și funcționari publici — a avut un drum lung și accidentat spre adoptare. A fost contestată la Curtea Constituțională, a suferit mai multe modificări și a revenit în Parlament într-o formă diferită față de cea votată inițial. Deputații AUR au respins-o. Senatul a adoptat-o, cu AUR împărțit și cu Peiu absent. Înainte de vot, el scrisese pe Facebook că nu participă dintr-un motiv de principiu — onoarea de a nu vota azi ceea ce ai respins ieri. Nimeni dintre colegii care știau toate acestea nu a confirmat public nimic.

Petrișor Peiu, amenințat cu moartea de propriii simpatizanți AUR

Rezultatul a fost previzibil: presa a scris că Peiu blochează senatorii AUR să voteze legea. Și mesajele au început să curgă. „Și ieri, și astăzi m-au asaltat sute de mesaje în care sunt făcut trădător, sunt amenințat cu moartea”, a declarat Petrișor Peiu la B1TV. „Am fost pus într-o situație foarte dificilă, lăsat în offside de către o parte din colegii mei care ar fi trebuit să mă ajute.”

Amenințările cu moartea în spațiul public românesc nu mai sunt o raritate pentru politicieni implicați în subiecte controversate. Ce e neobișnuit în cazul lui Peiu e că atacul a venit dinspre proprii simpatizanți AUR, nu dinspre oponenți. Electoratul partidului, fidel și vocal, a interpretat absența liderului de grup ca pe o trădare a valorilor pentru care AUR zice că luptă — transparența averii aleșilor, controlul funcționarilor publici. Că Peiu susținuse chiar el o poziție critică față de lege, din motive de coerență politică, a contat mai puțin decât imaginea creată în acel moment.

„Dacă un politician îți întinde o mână, pune-ți mâinile pe buzunare”

Declarația cea mai semnificativă a lui Peiu nu e cea despre amenințări. E cea despre politică în general. „Mi-am dat seama că a fost o greșeală că am intrat în politică. Nu mă simt în lumea mea aici”, a spus el. Și a continuat cu o formulare care sună a concluzie trăită, nu citată dintr-un manual: „Dacă un politician îți întinde o mână, e bine să-ți pui mâinile pe buzunare, să nu rămâi cumva fără cheile de acasă. Nu acuz pe nimeni în mod special, dar eu nu mai am încredere în nimeni, în cuvântul nimănui.”

Peiu nu e un politician de carieră. A intrat în Parlament în 2024 pe listele AUR cu un trecut de economist și analist. Tocmai de aceea, dezamăgirea lui sună altfel decât obișnuita retorică a victimei din politică. Nu pare că vrea să câștige simpatie — pare că încearcă să înțeleagă cum a ajuns aici. A anunțat totodată că nu pleacă din AUR, invocând același argument al onoarei: „Am intrat în Parlament pe listele unui partid, sunt dator să continuu până la finalul legislaturii.”

Ce urmează după votul pe Legea ANI și pentru Peiu, și pentru AUR

Legea ANI a trecut de Senat. Dominic Fritz, primarul Timișoarei, a reacționat imediat după vot — legea îl vizează direct, dat fiind că a primit o decizie de incompatibilitate de la ANI, pe care a contestat-o. Urmează, cel mai probabil, noi contestații și interpretări juridice, pentru că legea a stârnit controverse inclusiv în ce privește aplicarea unor prevederi cu efect retroactiv.

Peiu și-a păstrat, deocamdată, funcția de lider al senatorilor AUR. Dar și-a pierdut, după propria mărturisire, încrederea în oamenii cu care lucrează. Într-un partid construit pe disciplină de mesaj și loialitate față de conducere, o fisură spusă public în termeni atât de personali nu trece fără urmări. Politica românească are un obicei bine exersat: să consume oamenii care intră în ea cu așteptări reale. Peiu pare că a descoperit asta pe cont propriu, într-o miercuri în care nu era nici măcar în București.

Lasă un comentariu