Nu deseori un pod devine adevaratul centru al unui oras. Podul Carol, care face legatura intre Praga de est si cea de vest, este o asemenea exceptie. De pe pod poti vedea Hradul si cartierul Mala Strana, pe o parte a raului, si Orasul Vechi, cat si Orasul Nou, pe cealalta. Toate drumurile din Praga duc catre acest pod. Oricine trece Vltava prin alta parte este considerat un snob.
In 1357, imparatul Carol al IV-lea a asezat prima piatra la temelia podului, care are o lungime de 250 de metri, latimea de 10 metri si este sustinut de 16 arcade. Predecesorul sau, romanticul pod al Iuditei, fusese distrus de o viitura. Pentru noua punte este folosit un model din Germania: podul roman de la Trier. Constructia, care urma sa devina curand faimoasa, i-a fost incredintata lui Peter Parler, un tanar de 27 de ani, care mai tarziu avea sa proiecteze si renumita catedrala gotica Sf. Vitus, tot din Praga.
In timpul razboiului de 30 de ani, artileria suedeza a distrus mult din ornamentatia podului, mai ales cea de pe partile laterale. Cu toate acestea, partea care a supravietuit este un minunat exemplu de arhitectura civila gotica si un omagiu adus nobililor patroni boemieni. ,,Trei imparati sunt ingropati la Praga…”, asa incepe un poem de Bertolt Brecht despre orasul de pe Vltava si despre capriciile istoriei. Peter Parler i-a redat pe cei trei monarhi in piatra, pe malul estic al podului,in Orasul Vechi – pe Carol al IV-lea, pe Wenceslas al II-lea cel Sfant si pe fiul lui Carol, Wenceslas al IV-lea. Cercetatorii au fost uluiti sa constate asemanarea extraordinara a statuilor cu originalul, mai ales in cazul statuii lui Carol al IV-lea, caruia i-a fost reprodus pana si un semn descoperit la analiza scheletului, capatat in urma unei raniri accidentale.
Podul este faimos mai ales pentru statuile celor treizeci de sfinti-patroni fixate pe balustrade. In zilele noastre, multe dintre aceste statui au fost inlocuite cu copii, deoarece poluarea din marele oras le poate afecta ireversibil. Un loc special, in centru, este rezervat Sfantului Nepomuk, un martir care, in timpul Razboilui de 30 de ani, a fost liderul Contrareformei. Pana astazi, el este recunoscut ca un ,, adevarat aparator al credintei”.
Fie ca a fost vorba despre sfinti sau despre eretici, de regi sau de comunisti, Podul Carol a fost mereu in centrul istoriei. Pe acest pod erau incoronati regii Boemiei, iar, in vremea revoltei husite din 1420, partizanii lui Ian Hus s-au adunat in Mala Strana. In 1620, Frederic al V-lea, electorul Palatinatului, numit ,, regele de iarna”, a fugit pe pod dupa ce a pierdut batalia de la Muntele Alb, unde mica sa armata protestanta fusese infranta de trupele habsburgice. In 1649, studentii praghezi au aparat Orasul Vechi de invazia trupelor suedeze, iar 200 de ani mai tarziu, tot aici se dadea batalia pentru independenta cehilor fata de Austria. Astazi doar siruri lungi de turisti din toate colturile lumii se mai inghesuie sa traverseze Podul Carol, devenit loc de promenada si de intalnire pentru artisti si muzicieni, marea scena a orasului.
