Robert Peston, jurnalistul britanic care a alertat opinia publică asupra crizei financiare din 2008 și a pericolului pandemiei COVID-19 încă din faza inițială, lansează acum un nou avertisment asupra piețelor mondiale.
Peston recunoaște că trăiește aceeași senzație de neliniște care l-a copleșit în primăvara și vara anului 2007, când puținii care îl ascultau primeau informații directe din miezul sectorului bancar. Atunci, instituțiile financiare se scufundau treptat sub greutatea creditelor toxice și a unui sistem prost reglementat. Azi, aceeași intuiție profesională îl sperie din nou — doar că amenința vine din alt unghi, mai subtil și mai greu de controlat.
Dezvoltarea în ritm accelerat a inteligenței artificiale a atras investiții colosale în infrastructura tehnologică necesară. Companii din tech și industria tradițională au pus miliarde de dolari pe masa lor, speculând pe o evoluție exponențială a acestor tehnologii și pe profiturile care ar urma. Doar că Peston vede un decalaj periculos între așteptările financiare și realitatea pe care o produce IA până acum.
Concret, jurnalistul susține că profiturile nu vor justifica niciodată imensele investiții deja făcute. Atunci când acest lucru devine clar pentru piață — și o va deveni — vom asista la o lovitură puternică asupra încrederii investitorilor. Companii care au cheltuit cifre astronomice pe servere, electricitate și cercetare ar putea intra în insolvență. Bursele mondiale ar resimți șocul ca pe o replică a unui cutremur: panici, vânzări în masă, lichidări forțate. Sistemul care funcționează prin credit și încredere ar fi din nou erodat de la bază.
Dar riscul economic nu e unicul pericol pe care îl identifică Peston. Consecințele pentru piața muncii ar putea fi și mai profunde. Dacă milioane de oameni și-ar pierde locurile de muncă în ritm accelerat fără a li se oferi alternative productive — și semnalele din piață sugerează tocmai asta — atunci avem de-a face cu o prăbușire a modelului de stat social cum îl cunoaștem. Oamenii care nu mai plătesc impozite pe venit nu pot fi cu ușurință înlocuiți, iar serviciile publice se finanțează din aceste sume. Într-un context de șomaj masiv, sistemele de asigurări sociale nu ar mai rezista, iar revendicări sociale și instabilitate politică ar deveni iminente.
Peston nu se prezintă ca pesimist. Din contră, el spune că exact scopul avertismentelor sale repetate este să atragă atenția asupra riscurilor înainte ca acestea să devină iremediabile. În 2007, puțini l-au ascultat; în 2019, guvernele au acționat mai repede. Dar viteza cu care inteligenția artificială evoluează lasă puțin spațiu pentru corecții controlate.
Jurnalistul și-a amintit cum, la BBC, a fost criticat pentru că răspândea panică în timp ce institutele financiare și politicienii doreau liniște și inactivitate. Aceeași strategie de negare pare a se repeta. Dar Peston a demonstrat că nu e vorba de apocaliptism fără temei — e vorba de atenție susținută la semnalele pe care mulți preferă să le ignore din inerție sau din rație economică imediată.
Realitatea e că sistemele economice moderne sunt construite pe o balanță delicată. Dacă o parte se desfășoară — creditele, încrederea, ocuparea forței de muncă — întreg mecanismul se poate prăbuși. Și de fiecare dată când se întâmplă, sunt oamenii obișnuiți care plătesc prețul, nu cei care au luat deciziile.
Semnalul pe care îl trimite Peston nu e nou ca idee generală — mai mulți economiști și experți în IA au exprimat preocupări similare. Dar autoritatea morală a unui jurnalist care a avut dreptate de două ori anterior conferă greutate acestui avertisment. Iar faptul că o exprimă în termeni clari și specifici — profite insuficiente, eșecuri de companii, șoc bursier, șomaj masiv — transformă speculația într-o prognoză cu contur și consecințe precise.
Întrebarea care rămâne deschisă e aceea pe care și-o pune Peston: vor ascolta de data aceasta, înainte ca lucrurile să se dezlănțuie, sau vor apela din nou la negare și speranță până când nu mai rămâne timp pentru prevenție?
