România este una din cele mai norocoase țări europene datorită bogățiilor solului, multe din acestea sunt chiar neatinse. Din anul 1990 și până în zilele noastre nu s-a deschis nicio exploatare minieră, mineritul autohton chiar reducându-se șocant de mult în ultimii 30 de ani – totul din cauza lipsei de rentabilitate, dar și a gradului redus de interes al investitorilor. Situația este cea mai tristă, însă, în sectorul de extracție, aproape neexistând nicio unitate la momentul actual. Statul deține acum monopolul exploatărilor de sare și controlează 80% din extracția apelor minerale, având de asemenea și jumătate din producția de gaze naturale, prin Romgaz. Producția internă de țiței a acoperit aproximativ 32% din cerere, declinul producției mediei anuale fiind de 2% în ultimii cinci ani.
Conform specialiștilor, rezervele de țiței se vor epuiza în circa 16 ani. Piața de gaze naturale este avantajată față de capacitățile de transport în regiune și de posibiliatea de interconectare a SNT cu sistemele de transport central europene. Consumul total de gaze naturale a fost de 129.7 TWh în anul 2017, din care producția a putut să acopere 89,4%, iar importul 10,6%. Structura consumului: consum casnic – cca 33,4 TWh (25,73%), producători de energie electrică și termica – cca. 35,4TWh (27,27%), industria chimică – cca. 12,9 TWh (9,93%), sectorul comercial – cca. 8,5 TWH (6,59%) .
„Aurul” românesc
Campania din ultimii ani a companiei Roșia Montană Gold Corporation a insistat pe extragerea aurului și argintului printr-o tehnologie controversată – prin cianuri. La Roșia Montană există multe zăcăminte: 161 de tone de telur (substanță descoperită chiar în România), 49 tone de germaniu,172 tone de seleniu, 116 tone de tantal, 777 de tone de taliu, 1.220 tone de antimoniu și 29.763 tone de zinc. Mai mult decât atât, sunt surse certe de arseniu, titan, molibden, vanadiu, nichel, cobal și galiu, substanțe considerate extrem de importante de UE.