Cunoscând situaţia apiculturii din trecut şi din prezent, a tradiţiei şi a bazei materiale de care dispune ţara noastră în acest domeniu, se impun următoarele:
1. Privatizarea în întregime a stupinelor din sectorul public (capital de stat)
2. Menţinerea şi aplicarea în totalitate a prevederilor stipulate în Legea Apiculturii nr. 89/1998 şi a numeroaselor acte normative (hotărâri de guvern) care protejează albinele şi stimulează apicultorii.
3. Sporirea patrimoniului apicol, prin înmulţirea familiilor de albine şi mărirea efectivelor la stupinele sectorului privat (dimensionare optimă), încât în următorii 5 ani 70-80 % din efectivul apicol naţional să fie deţinut de apicultori profesionişti cu stupine comerciale de peste 50 familii de albine. Cunoscând că numai în stupine cu efectiv mare se pot aplica tehnologii moderne de creştere, diversificare producţiei, reducerea timpului şi a cheltuielilor neproductive – creşterea profitului şi a interesului pentru această activitate.
4. Menţinerea şi îmbunătăţirea fondului genetic apicol autohton prin crearea de noi linii şi hibrizi de înaltă productivitate, cu rezistenţa naturală la boli, adaptate la condiţiile bioapicole din ţara noastră.
5. În vederea creşterii eficienţei activităţii apicole, se impune accentuarea procesului de profesionalizare, introducerea elementelor şi tehnologiilor noi de creştere, dotare, modernizare, integrare tehnologică, în primul rând în stupinele mari profesioniste.
6. Diversificare producţiei apicole prin recoltarea de la albine, în afară de produsele tradiţionale “miere şi ceară”, a polenului, lăptişorului de matcă, propolisului, veninului de albine şi, la comandă, a apilarnilului.
7. Valorificare superioară a produselor apicole pe piaţa internă şi externă, atât în stare naturală, cât şi prelucrate prin înglobarea acestora în produse antiterapeutice şi cosmetice de mare valoare.
8. Înfiinţarea unor stupine model în gospodăriile agroturistice din zonele de agreement cu potenţial turistic şi apicol (bază melifică si climă favorabilă), care să asigure turiştilor produse naturale de bună calitate, contribuind prin aceasta la alimentaţia sănătoasă a celor care îşi petrec vacanţă în aceste locuri.
Prin măsurile de mai sus, considerăm că într-un timp relative scurt (5-10 ani) efectivul familiilor de albine se poate tripla. Aceasta cunoscând potenţialul melifer al ţării noastre, care poate întreţine 1.700.000-1.800.000 familii de albine. În anul 2000 existau numai 648.800, cu o producţie medie de 18,1 kg pe familie de albine.
Producţia medie de miere, împreună cu alte produse în echivalent miere realizate în stupinele apicultorilor profesionişti, în prezent, este de 30 kg anual pe familia de albine, poate în viitor să se extindă la nivel de total efectiv pe ţara. Luând în calcul cifrele prognozate, respective: 1.700.000 familii de albine cu o producţie medie de numai 20 kg miere anual, apreciem că în anul 2010 se poate realiza o cantitate de 34.000 de tone miere-marfă.
Prin creşterea productivităţii muncii în sectoarele de bază ale economiei şi a venitului pe cap de locuitor, va putea creşte şi consumul total intern de miere de la 2.400 tone în anul 2000 la 6.900 tone în 2010, în prezent. Disponibilul de 27.000 tone miere-marfă va fi valorificat la export, România având tradiţie în ceea ce priveşte valorificarea produselor apicole pe piaţa externe.
