Tag Archives: Pictura

Deși poate părea cât se poate de bizar și de neacceptat, ”alăptarea tatălui” este un fenomen care a influențat pictura secolelor XVI și XVII și este recunoscut ca fiind cea mai profundă definiție a relației dintre fiică și părinți. Imaginea teribilă a fost pentru prima dată proiectată în scrierile lui Valeriu Maximus, ”Facta et dicta memorabilia”, în anul 30 d. …

Reprezinta un curent artistic aparut in secolul XIX in Franta si reprezinta inceputul perioadei moderne . Denumirea lui provine de la titlul unui tablou al lui Claude Monet-“Impresie rasarit de soare “ . In perioada impresionismului s-au descoperit aparatul de fotografiat ( instantaneul ) , descoperiri in optica si in biologie precum si existenta stampelor japoneze . Trasaturi : Subiectele alese …

“Intuitiv lucid, răscolit de afecte puternice şi înzestrat cu o fantezie mai vie şi mai originală, artistul este în acelaşi timp stăpân peste o facultate expresivă superioară semenilor săi” (T. Vianu, 1968, p. 240-241). Evocata superioritate a artistului – cea privitoare la expresivitate – este, după M. Ralea (1972), tocmai aptitudinea fundamentală care distinge pe artist de omul obişnuit (“Ceea …

Particularităţile cele mai “vizibile”, pentru o privire comună, ale fanteziei creatoare par a fi : 1. – asociativitatea sau 2. – combinatorica (imaginilor şi/sau ideilor), ca şi 3. – noutatea rezultatului-creaţie, la a căror întâlnire se profilează funcţia ei fundamentală în activităţile umane, cea de anticipare/configurare a unui produs original. Înţelegerea comună a imaginaţiei îi surprinde coordonatele esenţiale de definiţie. …

In psihologia si estetica traditionala s-a vehiculat cu o insistenta care trada speranta gasirii unui principiu explicativ pentru natura emotie, conceptul de tonalitate afectiva a senzatiei. Emotia aparea ca un corelat (afectiv) al proceselor senzoriale (cognitive) si era inteleasa ca un “reflex in constiinta aI unor modificari care ating regiuni intinse ale complexiunii fizice…” (T. Vianu, 1968, p. 231), adica …

Factorii subiectivi care asigura şi condiţionează receptarea artistica cuprind intregul evantai de procese psihice cognitive, afectiv-motivationale şi comportamentale care alcătuiesc structura interioara a personalităţii receptorului. Deşi ele pot fi analizate separat nu se manifesta in mod natural unilateral ci ca o reacţie unitara a individuatiei umane. Herbert Read: “Oricât de mult a fost inabuşita in fals idealism şi in sofisticare …

Comunicarea artistica este un proces complex si specific presupunând coactiunea sistemica a trei componente: -creaţia artistica; -opera de arta; -contemplarea estetica. În viziunea teoretică tradiţională, constituită fie în cadrul sistemelor filosofice de gândire, fie în estetica iniţiată de Baumgarten şi primii săi continuatori, atenţia era focalizata pe creaţie si opera. A revenit filosofiei de la sfârşitul veacului trecut si inceputul …

Receptarea – totalitatea factorilor care contribuie la înţelegerea, perceperea şi interpretarea operei de artă. În receptarea artistică sunt două chestiuni care se iau în consideraţie: -factori estetici şi extraestetici; -factori extrinseci şi intrinseci – care intervin în receptare. Factorii estetici sunt acei factori care sunt determinaţi de caracterul inedit şi expresiv al operei de artă. După T. Vianu aceşti factori …

Încercarea de a explica procesul de creaţie artistică în termenii psihanalizei nu este ocolită de dificultăţi conceptuale şi de riscul incompletitudinii, dacă nu şi al arbitrarietăţii. Întâi pentru că o seamă de termeni au conotaţii accentuat psihiatrice (regresia şi disocierea Eului, trăirea ca angoasă sau delir etc), fapt care reclamă răspunsul urgent la întrebarea: care însuşiri îl disting pe artist …

Specificul experimental al abordarii psihologice a artei – perioade: • Sfarsit de secol XIX: Fechner intentiona o „estetica psihologica” bazata pe experiment. Metodele fechneriene: alegerea, constructia, observarea obiectelor uzuale. Contributia cea mai relevanta: evidentierea rolului sectiunii de aur in perceptia estetica.   • Inceputul sec. XX, o noua orientare numita „psihologie obiectiva” (vezi: R. Muller-Freienfels, Psihologia artei; L. S. Vigotski, …