În 1296, Maximos Planudes (călugăr grec bizantin, antologist și traducător reputat de limba latină și greacă) adună toate operele lui Plutarh în câteva colecții. Următorul fragment face parte dintr-o lucrare scrisă în jurul anului 100 d.Hr.
«Aerul pe care îl respirăm și în care trăim nu este întotdeauna la fel de cald, căci noaptea se răcorește și apasă mai greu asupra trupului, făcând ca sufletul să fie copleșit de un fel de tristețe sau de o teamă ce întunecă mintea și îi împuținează agerimea–, preoții, de cum se trezesc, aprind tămâie în cinstea zeilor lor, primenind aerul încărcat de miasmele nopții și readucând vigoarea în sufletul care, prăbușit în trup pe timpul somnului, s-a împărtășit din lâncezeala acestuia; căci fumul de tămâie are acea virtute de redeșteptare a simțurilor, făcându-le mai vioaie și mai agere.»
KYPHY (Kifi) este pronunția grecizată a egipteanului Kep, însemnând „a aprinde (tămâie)”. Textele egiptene dau mai multe rețete pentru obținerea de „kifi”, folosit în timpul slujbelor religioase sau în operațiunile de magie, motiv pentru care, de obicei, era pregătit în temple.
«Kyphy este un parfum obținut din amestecul a șaisprezece ingrediente, adică: vin, miere, stafide, chipere, tămâie, mirt, bitum, sezeli, trestie mirositoare, frunze de smochin, sare de măcriș, două feluri de chiparoase, mari și mici, bob de rai și stuf aromat. Însă toate acestea nu se pun la întâmplare orișicum, ci după măsuri anume scrise în cărțile sacre și care sunt citite, treptat, de cei care se îndeletnicesc cu prepararea parfumurilor. Cum cea mai mare parte dintre aceste ingrediente au o aromă proprie, parfumul obținut răspândește o mireasmă blândă și înviorătoare ce schimbă aerul, pătrunde în trup, înviorează simțurile și îndeamnă la odihnă plăcută, având un efect liniștitor, căci, fără să amețească, readuce calmul în sufletul copleșit de necazurile și grijile zilei care, ca multe altele, sufocă gândirea.»
