Eu nu folosesc niciodata cuvantul renuntare. Bucura-te de viata, de
iubire, de meditatie, de frumusetile lumii, de extazul existentei –
bucura-te de tot!
Transforma lumescul in sacru. Transforma acest
tarm in tarmul celalalt, transforma pamantul in paradis. Iar apoi,
indirect, incepe sa se produca o anumita renuntare. Dar ea apare de
la sine, nu ti-o impui tu. Este ceva care se intampla, incepi sa
renunti la prostia ta. Incepi sa renunti la relatiile fara sens.
Incepi sa renunti la locurile in care evolutia nu e cu putinta, insa
eu nu numesc acest lucru renuntare, eu il numesc intelegere,
constientizare.
Daca duci in mana pietre crezand ca sunt diamante,
eu n-am sa-ti spun sa renunti la acele pietre, ci am sa-ti spun
doar:
„Fii atent si mai uita-te o data!”. Daca vezi singur ca nu
sunt diamante, mai e nevoie sa renunti la ele? Iti vor cadea din
mana de la sine. De fapt, daca mai vrei totusi sa le cari, va trebui
sa faci un efort mare, iti va trebui o mare vointa sa le mai cari.
Insa nu poti sa le mai cari mult. O data ce ai vazut ca sunt
inutile, fara rost, nu se poate sa nu le arunci. Si o data ce ai
mainile goale, cauti adevaratele comori. Iar adevaratele comori nu
se afla in viitor. Adevaratele comori se afla aici si acum.
