Tot ceea ce este frumos in voi, tot ceea ce va aminteste de transcendent,
aduce in voi un dor, un dor de inefabil. Nu stiti numele obiectului pe care
il doriti, deoarece nu este vorba de nici un obiect.
Atunci cind ascultati o melodie frumoasa, cind urmariti un rasarit de soare
sau zborul unei pasari, cind priviti frumosii trandafiri sau ramineti in
tacere, simtiti parca o dulce durere. Este dorul de a te uni cu aceasta
stare, care sa nu mai fie trecatoare, tranzitorie, ci sa ramina cu tine si
sa devina propria ta fiinta.
Aceeasi muzica pe care ati ascultat-o ieri si vi s-a parut frumoasa, poate
sa va para miine plictisitoare. Nu muzica este cea care a declansat in voi
dorinta dupa acea liniste, dupa acea armonie, dorinta de a avea intreaga
frumusete a existentei, pentru totdeauna. Aceasta dorinta este una
spirituala, un dor de transcendent, aflat dincolo de toate experientele
tranzitorii; o dorinta de a opri timpul si de a fi aici si acum, in aceasta
clipa, pentru totdeauna. Aceasta este adevarata religiozitate.
