Administrația Trump examinează un posibil atac militar în Mali, stat din Africa de Vest, pentru a distruge gruparea JNIM, o filială a al-Qaeda care controlează o parte semnificativă din regiunea Sahel.
Conform Washington Post, care a citat mai mulți oficiali americani familiarizați cu planurile, operațiunea în Mali ar urmări anihilarea capacității ofensive a Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin, cunoscut mai scurt drept JNIM. Gruparea s-a impus în ultimii ani ca cea mai bine înarmată și cea mai activ mișcare jihadistă din Sahel, o regiune vastă și semiaridă situată imediat la sud de Deșertul Sahara. Sebastian Gorka, directorul pentru combaterea terorismului la Consiliul Național de Securitate al SUA, ar fi printre susținătorii unei acțiuni militare directe, deși oficialul a refuzat să comenteze public aceste informații.
Ceea ce face Mali o problemă urgentă pentru administrația americană nu este doar prezența JNIM. În vara lui 2026, armata din Mali și-a consolidat alianța cu mercenarii ruși—mai întâi prin Grupul Wagner, apoi prin Africa Corps, o structură mai direct subordonată ministerului apărării rus. Această alianță s-a dovedit ineficientă. Potrivit unui oficial de la Casa Albă, Rusia „nu s-a dovedit a fi un partener de securitate la înălțimea sarcinii în Mali”, iar poziția Moscovei în regiunea Sahel se erozeaza rapid datorită ratelor alarmante de violență și instabilitate pe care mercenarii ruși nu reușesc să le controleze.
Amploarea amenințării posed de JNIM este reală. Anul trecut, filialele grupării au lansat o blocadă de combustibil care a paralizat o mare parte a țării. În primăvara 2026, militanții au executat atacuri coordonate la nivel național, inclusiv asasinarea ministrului apărării din Mali într-un atac sinucigaș. Aceleași forțe au reușit să prelueze și să mențină control asupra unui oraș strategic din nordul țării, smulgând-o din mâinile armatei maliene și ale mercenariților ruși. Aceste victorii nu au doar valoare locală—ele au semnalat că JNIM s-a ridicat la poziția de cea mai importantă mișcare militantă din regiunea Sahel, iar puterea sa se extinde pe teritorii din Mali, Burkina Faso și Niger.
Există și o complicație cu rezonanță în Statele Unite. IS Sahel, rivala JNIM din aceeași regiune și o filială a Statului Islamic, și-a consolidat pozițiile aproape de granița dintre Mali și Niger. Anul trecut, militanții săi au răpit Kevin Rideout, un pilot american care lucra ca misionar creștin. Rideout ar fi ținut ostatic în Mali de atunci, iar cazul său subliniază riscurile pe care prezența acestor grupări le creează pentru cetățenii americani și pentru interesele SUA în regiune.
Contextul politic complică lucrurile. Mali, Burkina Faso și Niger—forțele centrale din Alianța Statelor Sahel, entitate creată pentru a coordona lupta împotriva terorismului—sunt acum conduse de conducători militari care au preluat puterea prin lovituri de stat în ultimii ani. Au rupt, în mare măsură, relațiile cu structurile occidentale și s-au apropiat de Rusia. Administrația Trump, prin oficialul citat, a cerut aliaților NATO și partenerilor regionali să sprijine eforturile Alianței Statelor Sahel, dar constrângerile politice asupra acestor state sunt serioase. Acceptarea unei intervenții militare americane directe ar putea fi o soluție prin care Washington încearcă să recupereze influența în regiune fără a depinde de aceste guverne militare instabile.
Cu toate acestea, o operațiune în Mali ar adâncii o contradicție fundamentală din politica externă a lui Trump. La preluarea puterii, el a declarat că intenționează să redirecționeze resursele militare americane de la conflictele globale și să le concentreze asupra consolidării puterii SUA acasă. Cu opt operațiuni militare ordonate în mai puțin de doi ani—de la incidente în Iran și Venezuela la acțiuni în Oceanul Pacific și posibila campanie din Mali—administrația pare să urmeze cu rigurozitate logica militară a contraofensivei globale, chiar dacă aceasta contrazice retorica inițială.
Acest model de intervenție crescândă nu pare să aibă o dată de încheiere. Mali se află într-o spirală de insecuritate alimentată de competiție între grupări cu resorturi externe—ruse și americane. Aprobarea atacului american în Mali ar fi o mișcare de calcul strategic, dar și una care ar confirma că, indiferent de declarații electorale, administrația Trump rămâne implicată profund în securitatea globală. Decizia finală ar trebui să vină în următoarele săptămâni, în funcție de evaluarea factorului politic și a riscurilor. Până atunci, tensiunile din Sahel nu vor face altceva decât să se accentueze, iar americanii ostaci în regiune vor rămâne într-o stare de vulnerabilitate crescândă.
