Trei mari puteri nucleare — China, Rusia și Statele Unite — se pregătesc pentru o întâlnire discretă la Shenzhen, un centru tehnologic important din sudul Chinei. Summitul va avea loc această săptămână, cu ușile închise, iar prezenți vor fi președinții Xi Jinping, Vladimir Putin și Donald Trump.
De ce Shenzhen, tocmai acum? Alegerea acestui oraș nu e întâmplătoare. Shenzhen e o emblemă a puterii economice și tehnologice chineze, o metropolă ultramodernă care a crescut din nimic în patru decenii. Plasând summitul aici, Beijing trece un mesaj clar: vrem ca vorbele noastre să sune din poziția unor oameni care controlează viitorul.
Întâlnirea evocă involuntar Conferința de la Ialta din februarie 1945, când Roosevelt, Churchill și Stalin au sfâșiat-și harta unei Evrope devastate și au împărțit sfere de influență care au durat patru decenii. Istoricii și politicienii occidentali nu au putut să nu observe paralela. Dar experții citați de media internațională resping ideea unei „noi Ialte”. Un analist chiar a explicat: „Nu e vorba despre împărțirea lumii, ci despre reglementarea relațiilor dintre cele trei mari puteri în contextul actual al geopoliticii globale.” Nuanța e importantă. E diferența dintre a tăia planeta la cratiță și a negocia reguli joc.
Trump a fost explicit cu planurile sale. În declarații publice, a confirmat că se va întâlni atât cu Xi, cât și cu Putin. A mai menționat și pe Kim Jong-un, dar nimeni nu știe dacă liderul nord-coreean va apărea efectiv la masă. Incertitudinea asta e și ea o manevră: se lasă deschis ușa pentru o surpriză de ultim moment.
Agenda e dificilă, de fapt complicată. Trump și-ar dori să forțeze o ieșire rapidă din conflictul din Iran, în parte pentru că s-a lovit electoral la jumătatea mandatului și are nevoie de o victorie în politică externă. Moscova vine cu o cerință neforțată pe masă: vreau să vorbim serios despre Ucraina. Dar Beijing nu e dispus să susțină o agendă rusă atât de directă, deși teoretic ar fi în interesul Chinei ca SUA să se poticnească în Ucraina.
Problema nucleară plutește și ea deasupra mesei, inițial ca o întrebare: se pot negocia reduceri ale arsenalelor nucleare? Răspunsul e probabil nu. China nu va accepta să-și limiteze armele nucleare atâta timp cât nu ajunge la paritate cu Statele Unite, iar SUA nu va accepta să se dezarmeze mai mult decât s-a deja angajat. E un cerc vicios clasic în dezarmare. Deci orice acord privind arsenalele nucleare rămâne pe hârtie, cu cerneală neagră, nescrisă.
Oficial, nici acorduri semnate de toate trei părți nu sunt așteptate. Cel mult, spun sursele, s-ar putea ajunge la ceea ce francezii numesc „gentleman’s agreement” — o înțelegere informală, neobligativă din punct de vedere legal, dar care leagă onoarea celor implicați. Asta dacă norocul e de partea negociatorilor.
În umbra summitului plutește și un scandal de spionaj. Șeful Nvidia, una din cele mai importante companii americane din industria semiconductoarelor și inteligenței artificiale, a demisionat recent. Detaliile sunt vagi, dar implicațiile sunt clare: pe piața tehnologică mondială, spionajul industrial și cibernetic e constant. Trump merge la o masă cu Xi și Putin știind că războiul cibernetic nu se oprește niciodată, chiar și atunci când se bate cu mâna liniștitor pe masă.
Ce înseamnă asta, pe scurt? Că trei oameni care conduc puteri cu interese diametral opuse vor sta în aceeași cameră și vor încerca să găsească puncte comune într-o lume care se reasamblează într-un fel pe care nimeni nu-l poate controla pe deplin. Nu va fi Ialta. Va fi ceva mai degrab pragmatic și mai degrab trist: o conversație între vecini care nu se-nțeleg, dar care știu că și-o vor face cu plăcere pe sarcini dacă nu se-nțeleg măcar puțin.
Săptămâna viitoare ne va arăta cât de mult pot negocia trei supersputeri fără să promită prea mult și fără să cedeze ceva real. Pariurile sunt pe masă, iar miza e cât de stabil rămâne ordinea mondială în următorii doi ani.










