Astăzi, mai mult ca oricând, la nivel internațional ungurii transmit ideea că Tratatul de la Trianon este unul injust, un tratat prin care Ungariei i s-a “răpit” teritoriul Transilvaniei, care de fapt este pământ unguresc.
Nicolae Titulescu, declara după semnarea la 4 iunie 1920 a acestui act important pentru România:”Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și suferințe comune au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”.
Din perspectiva documentelor istorice, cei care atestă existența noastră pe aceste plaiuri sunt chiar cronicarii maghiari care arată că la venirea ungurilor în Europa, acum 1.100 de ani, românii erau aici, ungurii având nevoie de aproape 300 de ani pentru a cuceri Transilvania. Prin urmare, documentele maghiare arată lipsa de suport a revizionismul maghiar.
Într-un articol de pe Cunoaște Lumea, sunt prezentate citate ale acestor documente ale Evului Mediu sau ale Epocii Moderne :
1.”Românii sunt urmașii geților și a vechilor colonii române.”
Huszti Andras, Viena – 1791, în cartea Vechea și noua Dacie.
2. Notarul Anonimus, autor al lucrării Gesta Hungarorum spunea în secolul XII, făcand trimitere la Panonia că: „Această țară o locuiesc slavii, bulgarii și blachii (românii – n.n.)”,
3. Vorbind despre Transilvania, este edificator și acest fragment din Gesta Hungarorum a notarului Regelui Bela al III-lea al Ungariei care vorbește despre primii ani de la sosirea ungurilor în Europa: “Și, rămânând aici mai multă vreme, Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el un om șiret, după ce a prins să afle de la locuitori despre bunătatea țării de dincolo de păduri (Transilvania-n.n.), unde domnia o avea un oarecare Blach Gelou, a început să ofteze, dacă n-ar putea cumva să dobândească printr-o favoare din partea ducelui Arpad țara de dincolo de păduri, pentru sine și pentru urmașii săi. Ceea ce s-a și întâmplat, după aceea, întocmai.”
4. Făcând referire la locuitorii Transilvaniei, A. de Genaro, senior de Szek, ginere al contelui ungur Teleki Emerik, scria la Paris, în anul 1845, următoarele: “Valahii (românii – n.n.) sunt în Transilvania cei mai vechi locuitori ai pământului.” (Les Transylvanie et ses habitants –Paris, 1845)
5. Un alt cercetător maghiar, Paul Schveiger ne spune în Studii Ungare (Hungarian Studies 2/2, 1989) următoarele: “Contactele lingvistice acoperă întregul teritoriu al Transilvaniei și o importantă parte a actualului teritoriu ungar, unde din timpuri străvechi a existat o populație românească”.
În afară de aceste documente istorice și toate recensămintele făcute de austrieci sau maghiari în Transilvania de-a lungul secolelor, au evidențiat faptul că populația românească a fost întotdeauna majoritară.
Concluzie: Transilvania a fost, este și va fi pământ românesc!
Nu o spunem noi, ci o spun documentele ungurilor, scrise de-a lungul timpului.
