Viorel Păunescu, fostul președinte al Stelei și o figură marcantă a sportului și turismului românesc, a decedat. Păunescu conducea clubul din Ghencea în perioada 1998-2003, o vreme în care echipa a traversat transformări administrative majore, trecând din administrația Ministerului Apărării în sistemul civil de.
Născut în Fărcășești, Păunescu a avut o relație cu sportul încă din adolescență. În anii 1950 și 1960, a practicat handbalul de performanță, jucând atât pentru Steaua, cât și pentru Dinamo, și făcând parte din echipa națională a României. O carieră sportivă solidă, care l-a poziționat mai târziu ca conducător în mediile sportive de elită.
Trecerea sa la conducerea Stelei în 1998 a coincis cu o perioadă critică pentru club. La acea vreme, Steaua era preluată de la Ministerul Apărării, și Păunescu a participat activ la înfiintarea Asociației Fotbal Club Steaua București, structura juridică care a permis civilianizarea managementului. Sub mandatul său, echipa a avut rezultate de notorietate, inclusiv cucerita unui titlu în colaborare cu tehnicienii care l-au sprijinit. Între cei care l-au vizitat în perioada din urmă se află Victor Pițurcă, cu care a colaborat pe vremea când Pițurcă era tehnician al clubului și Păunescu ocupă funcția de președinte.
Mandatul său la Steaua s-a încheiat în 2003, când Asociația Fotbal Club Steaua a cedat locul din Liga 1 către Fotbal Club Steaua București SA, condusă de Gigi Becali. Într-o declarație din 2023, Păunescu a abordat această tranziție cu detașare profesională, subliniind că s-a retras fără a se implica în noul proiect. „Când s-a făcut preluarea eu nu m-am băgat, m-am retrat,” a spus el la acel moment, adăugând că perioada sa în funcție fusese satisfăcătoare și că păstrase relații bune cu principalele figuri ale clubului, inclusiv cu Gigi Becali.
Palmaresul Stelei a devenit de-a lungul anilor subiect de litigiu între diferitele entități care au purtat numele clubului. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că CSA Steaua deține palmares din perioada 1947-1998, în timp ce intervalul 1998-2003, exact mandatul lui Păunescu, a rămas neatribuit fie clubului Armatei, fie echipei cunoscute acum drept FCSB, o decizie care reflectă complexitatea juridică a evoluției clubului.
Dincolo de implicarea în fotbal, Păunescu și-a construit o cariență substanțială în domeniul turismului. După 1990, a deținut și a administrat mai multe structuri hoteliere de prestigiu, inclusiv Compania Hotelieră Intercontinental și hotelurile Lido și Rex din Mamaia. În 2010, a povestit despre experiența sa în această industrie, amintindu-și de ospitalitatea acordată unor personalități de rang mondial: dirijorul Luciano Pavarotti, membrii familiei regale din Spania și Olanda, prim-miniștrii Franței, Rusiei și Italiei, președintele Chinei, și din lumea sportului, oficiali precum Sepp Blatter și Michel Platini.
Într-un interviu pentru jurnalul.ro, Păunescu a reflectat asupra unui viață dedicată sportului și turismului. „Toată viaţa mea a fost o muncă fără pauză, din dorinţa de a obţine din turism tot ce are mai bun,” a declarat el, exprimând convingerea că domeniile în care s-a implicat l-au poziționat ca lider și model pentru generații mai tinere. El a recunoscut că, dacă ar putea reveni la viață, ar alege aceeași cărări, deși ar dori să fie mai puțin credibil și mai puțin sentimental în deciziile sale.
În ultimii ani, Păunescu s-a confruntat cu probleme de sănătate progresive. Potrivit surselor, acesta suferea de Alzheimer, iar în trecut a luptat cu alte afecțiuni, inclusiv cinci hernii, despre care a vorbit public la un moment dat. Apariții sale publice au devenit din ce în ce mai rare pe fondul acestor dificultăți medicale. Vizitele permanente ale lui Victor Pițurcă în perioada finală a vieții au marcat sprijinul pe care l-a primit din partea celor apropiați.
Moștenirea lui Viorel Păunescu în fotbalul românesc rămâne legată de perioada de tranziție pe care a gestionat-o la Steaua, o vreme complexă în care clubul s-a readaptat după decenii de administrație militară. Suporterii clubului continuă să-i menționeze cu respect, iar relațiile pe care le-a stabilit de-a lungul vieții sale au rămas solide până la final. Evoluția sa de la sportivul de performanță la conductor și, mai târziu, să om de afaceri în turism, ilustrează o carieră pe mai multe planuri, caracteristică unei generații care a navigat transformări majore ale societății românești.
