Miscarea de colonizare greaca , soldata cu infiintarea mai intai de factorii comerciale devenite apoi orase-state, organizate si conduse dupa modelul celor din Grecia, s-a desfasurat pe durata secolelor VIII-VI I.H. Ea a vizat mai intai tarmurile nordice ale Marii Egee, tarmurile Marii Mediterane , apoi tarmurile Marii Negre.
Pentru orasele-state nou infiintate s-a incetatenit termenul de colonie, in raport cu metropola mai intai din Grecia.
Asezarii nou infiintate , grecii ii spuneau apoikia, stramutare, oras locuit de o populatie stramutata.
Infiintarea de noi orase pe tarmurile Marii Negre se incadreaza in cel de al doilea val al colonizarii grecesti care incepe catre mijlocul secolului VII I.H. Informatiile antice dau cifra de circa 100 de orase infiintate, cifra fiind ca de obicei exagerata, dar inca nu au fost toate localizate.
Istros-Histria : este cea mai veche colonie greaca de pe tarmul nordic-vestic al Marii Negre si traditia literara indica pentru ea anii 657-656 , cand milesienii s-au asezat pe malul actualului lac Sinoe (atunci golf).
La Tomis(Constanta): tot colonie milesiana, descoperirea de ceramica de import din sec V I.H. indreptateste presupunea ca orasul a fost fondat probabil inca din sec VI .
Callatis(Mangalia): a fost intemeiata de catre locuitorii veniti din Heracleia Pontica , pe locul unei asezari autohtone , pe la sfarsitul sec VI.
Locurile de fondare a coloniilor , nu au fost alese la intamplare.
Histria beneficia de golful protector, era aproape de bratul Sf. Gheorghe , al Dunarii si avea avantajul comunicarii cu teritoriul getic pe Dunare. Iar Tomis si Callatis au fost intemeiate in acele locuri pentru solul fertil si deschiderea la mare
Locuitorii noilor orase au fost intermediarii dintre centrele metropolitane si localnicii furnizandu-le celor din urma marfuri de lux, arme si procurand centrelor hrana (cerealele) si alte produse agricole. Totodata propasirea (prosperarea, progresul) oraselor a depins de relatiile bune cu autohtonii , castigate si intretinute cu daruri, adesea prin plata ,, protectoratului “ sefilor politici si militari localnici.
Despre intensitatea schimbarilor cu localnicii vorbesc marfurile grecesti ajunse in teritoriul Daciei, mai ales in sudul Moldovei si in Muntenia, iar prosperitatea oraselor nu pare sa fi fost afectata de evenimentele politice despre care se stie.
Expeditia lui Darius (514 sau 513 I.H) a dus la supunerea pentru scurta vreme a oraselor, dupa care au revenit la situatia dinainte. La fel, stapanirea odrisylor mai ales sub al doilea dinast , Sitalkes (440-424 I.H) nu putea fi decat un protectorat pentru care ele erau obligate sa-i plateasca contributii.
Certurile dinastice din regatul odrysilor de pe la mijlocul sec. IV i-au dat prilej lui Filip II al Macedoniei sa-l desfiinteze si sa-i preia mostenirea.
Presiunea sarmatilor a obligat o parte a scitilor, sub conducerea lui Ateas, sa incerce sa patrunda in Dobrogea dar s-a lovit de impotrivirea unui anonim rex histrianorum, un dinast local. Dupa disparitia din viata a acestuia din urma Ateas a fost invins de Filip II, interesat sa-si intinda autoritatea pana la Dunare.
Mai tarziu, dupa plecarea lui Alexandru cel Mare in Orient, guvernatorul Traciei , Zopryrion incercand sa atace Olbia in 326 I.H cu o armata de 30.000 de oameni este infrant in Bugeac probabil de o alianta de populatii, inclusiv geti. Dar in pofida infrangerii lui Zopyrion, stapanirea macedoniana asupra oraselor grecesti se va inaspri dupa moartea lui Alexandru, pe vremea satrapului Traciei, Lysimach. Contributiile la care au fost supuse le-au determinat sa se rascoale in frunte cu Callatis. Dupa infrangerea lor, Lysimach a instalat garnizoane proprii in ele la 313. Alta rascoala a avut loc in anii 310-309 I.H. , dar abia in 281, dupa moartea lui Lysimach ele vor deveni din nou libere.
Dificultati in dezvoltarea lor vor produce concurenta Egiptului in comertul cu cereale si taxele de trecere pentru corabii prin stramtori impuse de mai multe ori de catre Bizant.
Dar libertatea de miscare a oraselor grecesti depindea mai ales de relatiile cu bastinasii. Dintr-un decret dat la sfarsitul sec III I.H. reiese ca Histriei i s-au redat ,,veniturile” si ostaticii ca urmare a tratativelor purtate cu Zalmodegikos, un dinast cu nume traco-dacic. La fel , la inceputul veacului urmator, alt dinast local, Rhemaxos a trimis in ajutorul orasului mai intai 100, apoi 600 de calareti, pentru a-l ajuta sa-i alunge pe tracii lui Zoltes care-i jefuiau teritoriul. Ambii dinasti asigurau protectia Histriei , probabil in temeiul unor intelegeri anterioare.
Intelegeri sau tratate au incheiat temporar orasele grecesti si intre ele.
Mai tarziu, in anii 29-28 I.H, proconsulul Macedoniei , M. Licinius Crassus , inainteaza pana la gurile Dunarii, iar candva dupa aceasta expeditie , orasele grecesti vor fi incluse in Imperiul Roman.
Inglobarea oraselor in Imperiul Roman s-a facut prin tratate ce le recunosteau hotarele si dreptul la autoguvernare , aceasta din urma in limitele politicii generale a Imperiului.[{ Litoralul maritim era supravegheat printr-un prefect ( praefectus orae maritimae) pana in a doua jumatate a sec. I d.Hr. sub Claudius provincia Moesia(infiintata sub Tiberius) a fost extinsa pana la varsarea Dunarii , sub Vespian s-a infiintat flota de pe fluviu (classis Flavia Moesica) , iar in 86 d.Hr , cand Domitianus a impartit provincia Moesia in doua , Dobrogea si cetatile pontice revin Moesiei Inferioare. }]
Cum s-a vazut , incepand din a doua jumatate a sec. V , orasele grecesti au inceput sa fie guvernate democratic.
Organul suprem era adunarea, ecclesia , pentru treburile curente fiind ales un sfat , iar presedintele lui ales pe un an , era totodata presedintele adunarii ( la Callatis, unde randuielile erau doriene is se spunea basileus).
Conducerea efectiva o aveau cinci demiurgoi , apoi cinci arhontes, ajutati de alti magistrati cu atributii civile si militare. La Histria si Tomis era cate un colegiu de arhonti cu atributii administrativ-politice si diferite comisii.
Peste tot functionau agaronii care supravegheau piata , de fapt aprovizionarea mai ales cu cereale si vin, iar saracia tot mai accentuata a populatiei avea sa duca la apartia institutiei sitoniei menite sa ajute populatia nevoiasa. Fiecare oras avea un nucleu de armata permanenta.
Odata cu inglobarea oraselor in Imperiul Roman , in ele s-au stabilit oameni de afaceri si veterani romani, iar din a doua jumatate a sec I d. Hr. a sporit numarul grecilor care au primit cetatenia romana.
Propasirea economica a cetatilor pontice , s-a bazat pe exploatarea bogatiilor naturale , pe comertul cu centrele din Grecia si curand pe productia proprie.
Dintre cereale, se exportau mai ales graul si orzul , si tocmai cererea de astfel de produse in Grecia avea sa determine sporirea considerabila a productiei de cereale a cetatii Callatis.
Dar inca din sec.V orasele pontice , in special Histria , devin centre de productie, marfurile lor fiind vandute localnicilor , fie pe baza de tronc , fie apoi pe baza de moneda. Tot din sec. V , Histria bate propria moneda care, alaturi de marfurile sale, avea sa ajunga in teritoriile daco-gete. In a doua jumatate a sec. IV , avea sa inceapa emiterea de moneda proprie si Callatis. (In teritoriul oraselor grecesti si chiar in vecinatatea lor , au existat si au prosperat asezari autohtone ex: Slobozia si Tiraspol etc. , unele sunt foarte timpurii din sec. IV ex: Tariverdi).
Productia de cereale si in general de bunuri de consum era asigurata , pe langa acelea provenite din schimbul cu autohtonii. Ele erau intinse din moment ce Tomis si Callatis au avut hotar comun. Acest teritoriu (hora) era impartit in loturi atribuite cetatenilor si totodata exista o rezerva exploatata in folosul comunitatii. In epoca elenistica si romana , exploatarea amintitei rezerve se facea prin arendarea ei la cetateni sau la bastinasi.
Relatiile banesti iau mare exitindere in epoca elenistica (330-30 i.e.n) si vor continua in epoca romana.
Caracterul economiei oraselor pontice n-avea sa ramana insa acelasi de la intemeiere. Un fenomen natural la Histria , innisiparea golfului inceputa prin sec. I si transformarea acestuia in laguna , avea sa o transforme dintr-un puternic centru comercial in capitala unui teritoriu agricol. Se adauga in comertul cu cereale, concurenta egipteana si piedicile puse de Bizant prin taxele de trecere. Totodata este de mentionat ridicarea orasului Callatis, incepand din sec. III i.e.n. ridicare bazata pe marea productie de cereale, dar si pe un negot tot mai intens.
Si o ultima schimbare in ponderea oraselor grecesti de pe tarmul dobrogean , consta in avantul dezvoltarii orasului Tomis, incepand din a doua jumatate a sec. I i.e.n care, cum s-a vazut, in secolul urmator este in fruntea “comunitatii pontice”
Viata culturala si religioasa a cetatilor pontice urmeaza directiile generale ale culturii grecesti , sustinuta fiind de permanentele legaturi cu centrele din Grecia si din alte parti. Acea greaca comuna care incepand din sec.III I.Hr. se vorbea peste tot in lumea antica e si limba cetatilor grecesti dobrogene.
Invatatura, care consta din cunostinte de scris , citit , aritmetica si cunoasterea marilor poeti , in primul rand a lui Homer , se incepea in familie pe cheltuiala parintilor , cu ajutorul unor magistrii proveniti din diferite medii. Tinerii ajunji in pragul majoratului isi continuau instructia intelectuala si fizica in gimnazii. In acelasi gimnazii pe langa efebi (18-20 ani ) se intalneau si tinerii (21-30) .
In aceste gimnazii, a caror existenta e sigura la Histria , Tomis si Callatis, conferentiau atat localnicii, cat si strainii cu faima aflati in trecerea printr-un oras sau altul. Scrisul era frecvent si cititul operelor literare de asemenea. Cu toate ca pana acum nu s-a descoperit nici un teatru, este certa organizarea periodica , mai ales cu prilejul anumitor sarbatori, a spectacolelor de drama.
Nivelul inalt de cultura din orasele pontice este indicat si de personalitatile date de acestea culturii grecesti. [ Dintre ei sunt de amintit Demetrios din Callatis (sec III I.Hr) care a scris o opera mult pretuita de contemporani si de urmasi , o geografie si o istorie intitulata ,, Despre Asia si Europa “ . Tot din aceste tinuturi provenea Heracleides Lembos, care a trait in sec II I.Hr si a intrat in admistratia Egiptului -> Lui i se atribuie , intre alte lucrari pierdute , o ,, viata a lui Arhimede” . O lucrare, de asemenea pretuita ,, Despre tragedie” a scris Istros.
Arhitectura din orasele grecesti este insuficient cunoscuta , mai ales din pricina imposibilitatii extinderii sapaturilor arheologice , dar si din cauza altor constructii , tot antice, databile insa in epocile ulterioare.
In arhitectura militara a Histriei, planul fortificatiei adaptat partial terenului, a fost in opera cu zidurile de tehnica elenistica, databile in sec. IV-III I.Hr.
In domeniul arhitecturii orasului in discutie si a celorlalte, este posibila dar inca insuficient demonstrata , aplicarea doctrinei lui Hippodamos din Milet, elaborata in sec V I.Hr. Orasele trebuie sa fi avut in interiorul zidurilor trei zone dinstincte : a templelor sau sacra , in mod obisnuit pe o inaltime , zona institutiilor publice (locul Sfatului, sediile colegilor de magistrati, teatrul, gimnaziul) si zona locuintelor si a atelierelor . In afara zidurilor erau amplasate atelierele ale caror activitati emanau mirosuri neplacute.
La Histria a fost descoperit templul inchinat Marelui Zeu, iar din inscriptii se stie despre functionarea templelor lui Apollon Tamaduitorul , al lui Zeus Polieus si este de presupus cu mare probabilitate templul lui Dianysos.
Artele decorative pastrate pana la noi sunt reprezentate mai ales de sculptura si caroplastica. Functionau sigur ateliere de sculptura in care se realizau reliefuri si statuete, poate chiar statui. La Histria si Callatis s-au descoperit multe statuete de lut colorate , asa zisele statuete de Tanagra , produse insa in ateliere locale.
Religia : Zeii adorati sunt cei ai pantheonului grec, unii ,,greci” prin excelenta, altii preluati chiar de la traci , dar inclusi definitiv in pantheonul grec. La Histria sunt cunoscuti toti zeii pomeniti pana acum carora li se adauga cultele lui Apollon Tamaduitorul, protectorul orasului , si al surorii si mamei sale (Artemis Latona) , al Afroditei.
La Tomis sunt inclinate inscriptii lui Apollon, Poseidon, Zeus , Hercules, Afrodita, Athena, Herakles, Artemis.
In epoca romana , inca din vremea lui Augustus , este acceptat cultul imperial si de mai inainte incepusera sa se raspandeasca cultele rasaritene, cultele cu misterii legate de taina mortii si a vietii viitoare . [Tocmai aceste religii de mantuire aveau sa creeze conditiile spirituale pentu raspandirea si , in cele din urma, pentru izbanda crestinismului cu toate ca la inceputul lui erau intr-o fireasca ,,concurenta”.
