Diana Iovanovici-Șoșoacă a depus la Parchetul General un document medical prin care susține că a avut discernământ în episoadele cercetate de procurori. Raportul vine într-un dosar penal cu acuzații grave, între care lipsire de libertate, propagandă legionară, promovarea unor idei antisemite și negarea Holocaustului. Concluzia medicului nu închide ancheta, dar poate cântări în evaluarea răspunderii penale.
Europarlamentara Diana Iovanovici-Șoșoacă a transmis procurorilor un raport psihiatric realizat în regim individual, după ce anchetatorii au cerut evaluarea stării sale de discernământ în dosarul penal aflat la Parchetul General. Potrivit relatărilor publicate în presă, medicul care a examinat-o a concluzionat că aceasta a avut discernământ în momentele vizate de anchetă. Informația trebuie tratată, însă, cu o precizare importantă: documentul depus de apărare nu înseamnă automat că procurorii îl vor considera suficient și nu echivalează cu o soluție în dosar.
Dosarul este unul cu miză penală serioasă. Parchetul General a pus în mișcare acțiunea penală împotriva Dianei Șoșoacă pentru 11 infracțiuni, potrivit informațiilor publicate anterior. Printre acuzațiile menționate se află lipsirea de libertate, promovarea cultului legionar, promovarea unor idei antisemite, negarea sau minimalizarea Holocaustului și ultrajul. Punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă avansată a urmăririi penale, dar nu reprezintă o condamnare. Prezumția de nevinovăție rămâne aplicabilă până la o hotărâre definitivă.
Solicitarea unei expertize psihiatrice a apărut în anchetă pentru a lămuri dacă persoana cercetată a avut capacitatea de a înțelege semnificația faptelor imputate și de a-și controla conduita. În dreptul penal, această chestiune contează direct pentru răspunderea penală. Pe scurt, dacă o persoană nu avea discernământ la momentul faptei, discuția juridică se schimbă radical. Dacă avea discernământ, ancheta merge mai departe pe probele obișnuite: declarații, înscrisuri, înregistrări, context, intenție și încadrare juridică.
În martie 2026, Diana Șoșoacă a fost chemată la Parchetul General în legătură cu efectuarea unei expertize psihiatrice. Potrivit Agerpres, procurorii doreau ca eurodeputata să fie supusă unei asemenea evaluări, însă aveau nevoie de acordul ei pentru demararea procedurii. La acel moment, cazul era prezentat public ca dosar în care aceasta era acuzată, între altele, de propagandă legionară.
Apărarea încearcă acum să introducă în dosar propria evaluare medicală și să evite o nouă expertizare la Institutul Național de Medicină Legală. Aici este punctul sensibil. O expertiză depusă de apărare poate fi folosită ca mijloc de probă, dar procurorii pot cere completări, pot dispune o nouă expertiză sau pot solicita o evaluare medico-legală prin instituțiile specializate. Altfel spus, raportul medical poate ajuta apărarea, dar nu obligă automat anchetatorii să renunțe la verificările proprii.
Contextul s-a complicat și la nivel european. Pe 28 aprilie 2026, Parlamentul European a votat ridicarea imunității Dianei Iovanovici-Șoșoacă, în urma solicitării venite din partea autorităților române. Procesul-verbal al ședinței Parlamentului European consemnează adoptarea deciziei privind cererea de ridicare a imunității. Votul nu înseamnă vinovăție, ci permite autorităților judiciare să continue procedurile în limitele stabilite de decizia europeană.
Diana Șoșoacă este membră a Parlamentului European, neafiliată unui grup politic european, aleasă din România pe lista S.O.S. România, potrivit paginii sale oficiale de eurodeputat. Această calitate i-a oferit imunitate parlamentară europeană, motiv pentru care Parchetul General a avut nevoie de procedura de ridicare a imunității pentru continuarea anumitor acte de urmărire penală.
În plan strict procedural, concluzia „a avut discernământ” poate avea două efecte. Pentru apărare, poate fi folosită ca argument că nu există o problemă psihiatrică și că dosarul trebuie judecat strict pe fapte și pe drept. Pentru acuzare, aceeași concluzie poate însemna că nu există un obstacol medical în stabilirea răspunderii penale, dacă procurorii consideră că probele susțin acuzațiile.
Dosarul nu se decide printr-un singur document. Procurorii vor analiza raportul depus, vor vedea dacă este suficient, dacă respectă cerințele procedurale și dacă trebuie verificat printr-o evaluare medico-legală oficială. Până atunci, cazul rămâne în fază de anchetă, iar acuzațiile au statut de suspiciuni penale cercetate de Parchet, nu de fapte stabilite definitiv de o instanță.
