Florin Busuioc și Neti Sandu au lucrat împreună la televiziune timp de mulți ani, dar relația lor a depășit cu mult barierele profesionale. Cu ocazia lansării volumului „Eliada”, o culegere de poezii din opera lui Dan Elias, pe care Neti a selecționat-o și îngrijit-o, cunoscutul prezentator meteo a fost prezent pentru.
„Sunt alături de Neti, prietenă bună, cu care împart aceeași cămăruță la televiziune. Stăm împreună într-o cămăruță”, a mărturisit Florin Busuioc. Pentru cei care nu înțeleg din prima cât de strânsă este această coabitare profesională, trebuie să știi că într-o casă de televiziune, „cămăruța” unui prezentator nu e doar un desk sau un birou – e locul unde-ți petreci ore bune, unde te gândești la ce vei spune pe cameră, unde-ți gestionezi minutul precedent intrarea în direct. Că ai de-a face cu meteo, cu știri sau cu orice alt tip de conținut, cămăruța e teritoriul tău. A-ți împărți acest spațiu cu cineva spune multe lucruri despre încrederea și afinitatea reală.
Motivul prezentei lui Busu la eveniment nu era doar obligația colegială. El a răsfoit cartea înainte, a citit câteva din poemele lui Dan Elias și verdict-ul a fost clar: sunt versuri care te ține cuvant după cuvânt, care nu te lasă să pui cartea jos. „Am citit, am răsfoit câteva dintre poezii, măi, sunt foarte bune. Și te îndeamnă la citit cumva. Adică nu-ți mai vine să lași cartea din mână. Sunt foarte bine alese. Ce a făcut Neti acolo este o alegere excepțională”, a explicat el. Cuvântul „excepțional” nu era aruncat ușor – era o apreciere sinceră pentru munca de selecție și curaționare făcută de Neti, care înseamnă că a trebuit să citească, să compare și să aleagă doar poemele care merită să facă parte din această colecție.
Asta spune mult despre ce se întâmplă în spatele scenei. Oamenii de televiziune precum Florin și Neti nu sunt doar fețele pe care le vezi în direct. Ei sunt oameni care citesc, care se gândesc, care au proiecte personale și pasiuni. În cazul Netei, curatoria unei colecții de versuri. În cazul lui Busu, dedicația față de catedra meteo, dar și engajamentul în teatru – activitate care în ultima perioadă se confruntă cu o problemă semnificativă pe care puțini oameni au mai vorbit public despre ea.
Când a fost întrebat ce mai face în rest, dincolo de televiziune, răspunsul lui Busu a fost direct: muncește și la teatru, și la ProTV. Dar a adăugat ceva important: „La teatru a început să mai scârție puțin, nu prea mai vrea lumea să vadă teatru… foarte multă lume nu mai dă pe la teatru.” Inițial, s-ar putea crede că problema e din cauza vacanțelor de vară, perioada în care publicul preferă să fie afară decât într-o sală de spectacole. Busu însă a scos la lumină cauza reală. „Nu are legătură cu vacanța, are legătură cu războaiele, are legătură cu scăderea nivelului de trai. Are legătură cu spaima pierderii locului de muncă și lucruri de genul ăsta.”
Această observație nu e doar o plângere – e o analiză social-economică făcută de cineva care se află în mijlocul fenomenului. Când oamenii sunt ocupați să se gândească cum vor plăti facturile, cum vor menține locul de muncă, cum vor hrăni familia, mersul la teatru devine un lux pe care îl amână indefinit. E o reacție pur umană, și nu prea avem cum să o condamnăm. Busu o înțelege, și tocmai de aceea, deși situația nu e deloc ideală, el și colegii săi continuă: „Noi suntem pe baricade și încercăm să mergem înainte, pentru că lumea cred că chiar are nevoie de teatru, mai ales în momente de genul ăsta.”
Fiind unul dintre cei mai cunoscuți prezentatori de prognoze meteo din România, Busu a fost solicitat și cu privire la capriciile timpului din ultima perioadă. Răspunsul lui face cărări pe frunte. În iunie, luna cea mai ploioasă a anului, statistic vorbind, a curs apă din nori în fiecare seară asupra Bucureștiului. Ploile au fost tare, sănătoase, cum ar spune omul din stradă. Anul trecut iunie a fost mai ușor. Anul ăsta, lucrurile s-au întors spre o anumită normalitate, dar cu o problemă de fond: temperatura medie a crescut cu câteva grade față de cât ar trebui să fie.
Și aici intervine matematica care te face să te gândești. Din 1990 încoace – adică 36 de ani – temperaturile au crescut mai mult decât ar trebui să crească o temperatură medie într-o evoluție naturală. Cum funcționează ciclurile climatice normale? Într-un proces geologic obișnuit, pentru ca temperatura medie să crească cu câteva grade, sunt necesari câteva sute de mii de ani. Noi am realizat asta în trei decenii și jumătate. „Nu e normal, după părerea mea”, concluzionează Busu, și nu cred că mulți vor fi în dezacord.
Prezentatorul meteo a mai spus și cum reacționează omul din stradă când îl întâlnește. Frecvent, oamenii îi reproșează în glumă că prognoza nu s-a adeverit. E o reacție naturală și ușor humorală – cum pot fi sigur de vreme dacă iți spune profesionistul și apoi plouă, deși zicea că nu plouă? Dar din perspectiva lui Busu, aceste întâlniri sunt mai mult decât glume. Sunt dovezi că oamenii chiar se gândesc la vreme, că e o preocupare care contează în viața lor de zi cu zi.
Ceea ce Busuioc deschide cu aceste declarații e o conversație mai largă: cum funcționează omul în presiuni – economice, climatice, sociale – și cum găsim în continuare locuri de liniște și frumusețe, cum ar fi o carte de versuri. Cum oameni care lucrează în televiziune, care sunt expuși constant la publică, tot găsesc forța să susțină prietenii, să se implice în cultură, să pună întrebări care contează. Și cum, chiar dacă teatrul suferă, chiar dacă vremea e din ce în ce mai nepredictibilă, sunt oameni care stau „pe baricade” și încearcă să facă diferența.
Prietenia dintre Florin și Neti, exprimată printr-o metaforă atât de simplă cât de puternică – „împart aceeași cămăruță” – rezumă asta: lucrul și afecțiunile umane, munca și cultura, efortul zilnic și speranța. În epoca în care miezul de zi e plin de vești rele și cifre pesimiste, gesturile astea – susținerea unui coleg la lansarea unei cărți de versuri, continuarea teatrului pentru publicul care-și permite să vină – nu-s doar fapte mici. Sunt acte de cultură și rezistență.
