Opt tarabe goale la 24 de lei ziua și o cercetare disciplinară pentru un polițist local — asta e răspunsul primarului George Tuță la incidentul din Piața Dorobanți, unde imaginile au surprins un agent aruncând mărfurile unei femei pe jos.
Incidentul s-a petrecut la Piața Dorobanți, într-una dintre cele mai bune zone ale sectorului. O femeie care vindea legume pe stradă a fost confruntată de polițistul local — și nu cu o amendă, ci cu o scenă care a ajuns pe rețelele sociale. Mărfurile au fost aruncate pe trotuar, și gestul a făcut zvon pe moment. Primarul nu a stat mult pe gânduri. S-a dus acolo, a condamnat comportamentul agentului verbal și a anunțat o cercetare disciplinară. Până aici, răspunsul pare corect, firesc chiar.
Dar nu asta e povestea. Povestea e ce a urmat și ce spune ea despre cum funcționează piețele din oraș. Tuță a anunțat că există opt tarabe libere în Piața Dorobanți, costă 24 de lei pe zi și oricine care vrea să vândă legume, fructe, flori sau orice altceva e binevenit. Propunerea sună rezonabilă — un spațiu organizat în loc de trotuar. Doar că aici apare dilema care nu e noua în București, ci doar ignorată.
Comerțul stradal e interzis, da. Dar comerțul stradal înflorește pentru că piețele oficiale sunt fie prea departe, fie prea scumpe pentru cei care vând la mic. Iar gestul polițistului — indiferent cât de greșit e comportamentul — arată o tensiune reală: cum aplici o regulă când cea mai bună soluție alternativă costă 24 de lei și oamenii nu au nici măcar atât pe zi?
George Tuță a mers și la o componentă mai ușoară a problemei, cea a tonului. A spus că nu e doar vorba de a aplica regula, ci despre cum o aplici. Uniforma, a sugerat el, nu e o scuză pentru brutalitate. Și asta e un mesaj valid. Dar e și ușor, pentru că toți suntem de acord că nu trebuie aruncat nimeni marfa pe jos. Dificultatea nu e măsura disciplinară pentru agent — aia e clară. Dificultatea e ce faci cu zecile de oameni care mâine vor vinde din nou pe trotuar, indiferent de oferta de tarabe.
Pentru că 24 de lei pe zi, cu regulile pieței, cu orarul și cu taxele — pentru unii e o sută la sută din profit. Și atunci continua această joc între polițiști și vânzători nu e o problemă de atitudine, e o problemă de economie.
Primarul nu a greșit cu cercetarea disciplinară. Mesajul că agentul va răspunde e important. Dar nici taraba de 24 de lei nu e o soluție, ci mai degrabă o despărțire a problemei în două: pe de o parte, aplicarea legii, pe de alta, sursa de venit a sutelor de oameni care trăiesc din asta. Una nu o anulează pe cealaltă.
Se știe din precedente că in piețele oficiale ale Bucureștiului, chiar și cu investițiile anunțate, nu se umplesc tarabe dacă nu sunt promoții sau dacă zona nu e suficient de circulată. Dorobanți e circulată, sigur, dar nu oricine vânzând legume pe trotuar o să-și permită să-și mute mica afacere în piață. Și asta nu e o vină a nimănui — asta e realitatea economică.
Din nou, cercetarea disciplinară pentru polițist e corectă. Faptul că edilul o-a anunțat public și a spus că rezultatele vor fi făcute cunoscute contează. Mesajul că nu se tolera comportament abuziv vine cu greutate mai mult. Dar sarcina următoare nu e cea ușoară — convingers oamenii să-și schimbe felul în care vând și a-i convinge pe polițiști că aplică legea, nu doar se simt investiți în ea.
Urmează, firesk, finalizarea raportului disciplinar. Tuță a spus că rezultatele vor fi publice — aceea e o obligație asupra sa și un test de sinceritate. Apoi? Apoi plec agentul în concediu, ia o amendă, e mutat? Nic dintre astea nu schimbă situația pentru femeia care vinde legume. Și nu că nu conteaza justiția pentru greșeala, conteaza. Doar că justiția pe scena nu e tot ce trebuie aici. O soluție reală ar cere să înțelegi de ce oamenii vând pe trotuar și să faci piața efect un loc viabil pentru ei, nu doar o alternativă teoretică. Iar asta e mai greu decât o cercetare disciplinară.
