Pentru al patrulea curs consecutiv, președintele Nicușor Dan a convocat marți, 5 octombrie, partidele parlamentare la Palatul Cotroceni pentru a desemna un nou premier.
Criza politică care a început în mai nu arată semne de rezolvare. Trei candidați au fost respinși pe rând de Parlament. Sistemul se-nclină spre alegeri anticipate, dar președintele refuză să-și asume acea decizie, chiar dacă condițiile constituționale sunt deja îndeplinite. Marți seara urma să anunțe al patrulea nume. Această repetare obsesivă a consultărilor — și eșecului — ridică o întrebare pe care mulți și-o pun: mai are rost această gimnastică politică?
Ordinea consultărilor a fost aceeași pe care o cunoaștem: PSD la ora 14.00, AUR la 14.30, PNL la 15.00, USR la 15.30, apoi UDMR, minoritățile naționale și partidele mici. Sorin Grindeanu, liderul PSD și propunerea acestui partid pentru funcția de prim-ministru, s-a prezentat la consultări afirmând că PSD, ca „principalul partid din Parlament”, solicită mandatul de premier. El și-a reiteratCamera nominalizarea ca viitorul conducător al Executivului. Grindeanu are sprijin în Parlament, dar insuficient pentru a forma o majoritate durabilă fără colaborări care se-ntreabă dacă sunt posibile.
AUR a venit la Cotroceni, dar nu cu George Simion în frunte. Liderul partidului a refuzat să participe, calificând consultările drept o întrunire cu „uzurpatorul de la Cotroceni”. În schimb, delegația partidului, condusă de Dan Dungaciu, a prelungit consultările doar jumătate de oră. Mesajul a fost clar: AUR cere alegeri anticipate, nu compromisuri guvernamentale. Poziția lor rămâne iflexibilă în jurul cererii de eliberare a lui Călin Georgescu, arestat pentru înșelăciune, — o condiție pe care nici Parlamentul, nici președintele nu o pot accepta public fără pierderi politice masive.
Președintele Nicușor Dan a pus o condiție explicită înainte de consultări: niciun partid nu poate negocia prezența AUR în guvern. Această cerință izolează și mai mult formațiunea lui Simion, dar și-o complică calculele oricui încearcă să adune o majoritate. Pe de altă parte, Dan a repetat că alegerile anticipate nu sunt o soluție, dimpotrivă — crede că ar agrava instabilitatea și ar eroda în continuare încrederea pieţelor financiare și cetăţenilor în instituții. Raționamentul său nu e lipsit de logică, dar realitatea politică nu pare dispusă să-i dea dreptate.
Constitutia României precizează clar într-o articol 89 că, după ce cel puțin două propuneri de investitură sunt respinse în Parlament și după consultarea liderilor parlamentari, președintele trebuie să dizolve Camera și Senatele pentru a convoca alegeri anticipate. Nicușor Dan a respectat formalitatea consultărilor cu liderul fiecărei Camere și cu conduceri de grupuri parlamentare. Aceasta înseamnă că, din punct de vedere constituțional, condiția obligatorie pentru declanșarea alegerilor anticipate este deja îndeplinită. Ceea ce se întâmplă acum — consultările repetate — este mai degrabă o încercare de a forța o ieșire din criză pe cale negociată, nu o constrângere legală.
Între timp, incertitudinea politică se-ngroașă. Guvernele care nu reușesc să se formeze în timp util creeaza probleme concrete: bugetul nu se aproba la timp, legislatia rămâne-n suspans, reformele structurale se amână. Inițiativele europene care depind de stabilitate guvernamentală se resimt. Piața, deși nu-și arată panicareu, ține bon de riscul crescând pe care-l asociază cu o țară cu criza politică nemijlocită.
Trei candidați nu au reușit. Eugen Tomac, Adrian Veștea și Siegfried Mureșan s-au ciocnit cu refuzul Parlamentului. Fiecare a fost o încercare — și fiecare a fost un semnal că matematica parlamentară nu permite o majoritate stabil formată. Acum urmează al patrulea nume. Cine poate fi, la rândul lui, acceptabil pentru suficienți parlamentari? Răspunsul rămâne în întuneric până seara când va vorbi Nicușor Dan.
Dincolo de calculele politicianilor, se-ntrebă observatori și cetățeni: cât mai poate ține această stare de lucruri? România are de fapt nevoie de un guvern funcțional, cu o agendă clară, pentru a-și continua drumul de reformă și de integrare în instituțiile euro-atlantice. Fiecare zi pierdută în negocieri politice sterile este o zi în care instituțiile se-nfratuiesc, iar incredulitatea cetățenilor crește. Alegerile anticipate nu sunt o soluție magică — pot fi și mai rele, dacă rezultatul e fragmentare și mai mare — dar nici această lovitura-țu-țu de consultări și respingeri nu este o cale viabilă pe termen lung.
Seara zilei de 5 octombrie urmează să dezvăluie cine este al patrulea candidat. Dar contextul pe care se zumzăie acest anunț sugerează că, indiferent de numele care va fi rostit, provocarea de bază va rămâne aceeași: găsirea unei formule de putere care să mențină stabilitate și legitimitate, în condițiile unei Parlamenti profund fragmentate și a unor forțe politice care par mai preocupate de vânzătorile interne decât de interesul țării.
