„Propunerea mea de premier e Luca Niculescu. E un diplomat care a lucrat pe dosarul OCDE, a lucrat cu partidele parlamentare,” a declarat Nicușor Dan, închieindu-și a patra încercare de a forma o majoritate guvernamentală.
Alegerea lui Luca Niculescu vine după două săptămâni de negocieri intense și eșecuri repetate în construirea unei coaliții de guvernare. Premierul anterior, Siegfried Mureșan, nominalizat de PNL, nu a reușit să strângă suficiente voturi în Parlament. Blocajul politic care a paralizat România a obligat președintele să caute soluții externe, departe de manevrele obișnuite ale marilor partide.
Niculescu a acceptat nominalizarea cu o promisiune clară: „Prima mișiune va fi construirea unei majorități parlamentare. Voi avea discuții cu partidele parlamentare pentru a găsi o majoritatea și pentru a conveni asupra unui program de guvernare realist.” Cuvintele sale au sunat atent calibrate, nici o atingere de bravură, doar o recunoaștere directă a dificultății sarcinii primite.
Ce fac partidele, însă, e altă poveste. După patru demisii și renunțări consecutive, parlamentarii s-au obișnuit cu ideea unui executiv inexistent. Noi negocieri înseamnă noi compromisuri și, mai ales, noi riscuri pentru coaliții fragile. Imediat după anunț, reacțiile au venit rapide și diferite.
PNL a ținut un ton ambiguu. Ilie Bolojan, negociatorul liberal, a explicat că partidul va rămâne în opoziție dacă PSD intră la guvernare, dar nu exclude colaborarea sub alte condiții. „Conștienți de situația în care ne aflăm, după ce președintele va face nominalizarea, vom discuta cât mai serios să vedem care sunt soluțiile pentru a evita perpetuarea blocajului politic,” a spus el. Traducere în limbaj politic: PNL nu închide ușa complet, dar cere garanții.
UDMR a fost mai categoric. Kelemen Hunor a respins orice participare în noul guvern, invocând rigoare politică. „Nu vom face parte din următorul guvern aproape 100%. Acest lucru eu îl exclud dintr-un singur motiv, săptămâna trecută am mers în Parlament cu un premier desemnat, cu o coaliție minoritară care nu a trecut. Mâine nu putem să fim într-o altă coaliție.” Pentru o formație care tocmai ieșise din negocieri cu Mureșan, o reîntoarcere rapidă ar fi semănat a disperare.
Partidul Oamenilor Tineri a luat o poziție mai permisivă. Anamaria Gavrilă, liderul POT, a anunțat că nu va bloca formarea unui guvern. „Noi, POT, suntem aici pentru că vrem să ajutăm și în niciun caz nu vom fi cei care să blocăm formarea unui Guvern,” a declarat ea. Mesajul implicit era clar: POT caută un scaun la masă, iar un premier tehnocrat fără coaliție sigură ar putea oferi oportunitățile pe care o coaliție clasică nu le-ar da.
USR a continuat să critice orice soluție care ar include PSD. Dominic Fritz a repetat poziția partidului: negocieri doar cu cealaltă dreapta, altfel anticipate. Aceasta înseamnă că, din nou, o formatiune importantă rămâne în afara unei posibile majorități.
Luca Niculescu a promis și ceva mai ambițios: „Aderarea la OCDE e cel mai important proiect de țară după aderarea la UE. Oameni cu opinii și apartenențe politice diferite au trecut peste diferențele dintre ei. România are nevoie de punți.” Cuvintele despre punți nu erau simplă retorică. În contextul unui conflict la graniță și al unui efort de reformă accelerat pentru OCDE, mesajul era adresat atât forțelor politice cât și opiniei publice.
Diferența majoră între această propunere și cele anterioare e că Niculescu nu vine din rândurile unui partid cu mașinerie parlamentară consolidată. El vine cu credibilitate diplomatică și, implicit, cu promisiunea că nu va privilegia niciun partid în detrimentul altora. Pe hârtie, e soluția ideală pentru un parlament fragmentat. În practică, aceasta e o mișcare calculată: dacă eșuează, nu cade niciunul dintre actorii mari, ci o persoană între care mai puțini au interes politic.
Următoarele zile vor fi decisive. Niculescu trebuie să prezinte echipa de miniștri și să demonstreze că poate strânge cel puțin 233 de voturi în Parlament. PSD-ul, care deține cea mai mare fracțiune din Cameră, trebuie să decidă dacă va susține sau bloca. PNL și UDMR mai au o șansă de a se târgui pentru portofolii și concesii. USR rămâne în impas între principii și pragmatism.
Ceea ce urmează nu e doar o criză de guvernare. E o redefiniție a modul în care se face politică în România, după ce negocierile clasice au eșuat repetat. Fie Niculescu va deveni premierul care a reușit prin diplomație ceea ce aliații nu au putut prin forță, fie va deveni al patrulea eșec consecutive, confirmând că sistemul politic românesc a ajuns într-o stare de blocaj structural.
