Nicușor Dan a desemnat luni pe Luca Niculescu drept candidat pentru funcția de prim-ministru, după o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare. Decizia a declanșat reacții contradictorii: AUR și-a retras imediat sprijinul, iar PSD a condiționat votul de prezentarea unui program de guvernare solid.
Panorama politică din România s-a schimbat radical în ultimele săptămâni. După eșecul de neprezentare al lui Nicolae Ciucă și demiterea rapidă a altor candidați, Nicușor Dan și-a găsit o nouă opțiune. Contextul e unul de criză: țara are nevoie urgentă de un guvern funcțional, iar electoratul așteaptă măsuri concrete pe economie și pensii. Doar că spațiul de manevră al președintelui se restrânge, iar partidele se poziționează tot mai dur.
Luca Niculescu, până acum mai puțin cunoscut marilor mase, vine cu o biografie de tehnician politic și om de dossier. Desemnarea sa a fost o surpriză pentru mulți observatori, care se așteptau la un profil mai cunoscut, mai consolidat în spațiul public. Ideea din spatele alegerii pare să fie aceea că un premier mai puțin expus, mai discret și mai focus pe administrație poate naviga mai ușor apele agitate ale negocierilor parlamentare.
Dar aici intervine obsesivul șah al numerelor. Romania are 330 de locuri în Parlament. O majoritate cere cel puțin 166 de voturi pentru a aproba un guvern. PSD deține puteri reale — partidul a câștigat alegerile, parlamentarii săi sunt mulți și ușor mobilizabili. AUR dispune și el de o masă critică de deputați și senatori. PNL și-a redus influența după alegerile din decembrie. Orice calcul care ignora pozițiile acestor trei forțe mari e o aventură, și Nicușor Dan știe asta.
George Simion, liderul AUR, a fost categoric: „Partidul nostru nu va vota cu acest guvern în Parlamentul României.” Declarația a venit rapid, fără echivoc, lăsând puțin loc pentru negocieri ulterioare. Pentru AUR, votul e o monedă de schimb și gestul președintelui a fost perceput ca o ignorare directă a celor 36 de parlamentari ai formațiunii. Simion și-a făcut poziția cunoscută și a clarificat că singura cale de ieșire e o renegociere serioasă a strategiei.
Sorin Grindeanu, președintele PSD, a fost și mai detaliat. Într-o declarație lungă postată pe rețelele sociale, el a spus: „Noua nominalizare de premier a președintelui continuă să sfideze matematica parlamentară. După patru premieri de dreapta care au eșuat, vedem o nouă desemnare care nu ține cont de partidul care a câștigat alegerile.” Mesajul e dur și clar — PSD nu e dispus să joace rolul venit din urmă care sprijină pe tăcere un premier venit din orizontul neașteptat. Grindeanu a stabilit și o condiție : Niculescu trebuie să prezinte public un program real de guvernare, nu promisiuni în aer.
Tensiunea din declarația liderului PSD ascunde o problemă structurală. Partidele mici și medii au încercat să spargă duopolul tradițional PNL-PSD. Rezultatul alegerilor a legalizat pentru prima dată această fragmentare — nici PNL, nici PSD nu mai pot merge singure la majoritate. Ceea ce înseamnă că negocierile sunt mai complexe, mai lente, mai riscante. Nicușor Dan, ca președinte independent, ar trebui să joace arbitru, nu să favorizeze un profil de premiercă care fie convine unora, fie altora, dar greu tuturor.
PNL, deja slăbit prin conținuturile de blame ce i se asociază pe criza energetică din 2024, a adoptat o atitudine de așteptare. Purtătorul de cuvânt al liberalilor a declarat că „Partidul Național Liberal ia act de decizia Președintelui României privind desemnarea domnului Luca Niculescu drept candidat pentru funcția de prim-ministru.” În perioada următoare, au clarificat, vor analiza programul de guvernare. E o formulă tipic neutră, care lasă ușa deschisă pentru orice evoluție. Asta nu e un „nu”, dar nici un „da” — e un „vedem”.
Ceea ce se conturează e un impas clasic. Niculescu va trebui să negocieze separat cu PSD, cu AUR, cu PNL, probabil și cu minoritățile parlamentare. Fiecare negociere e o mică tragedie — pentru fiecare vot câștigat trebuie ceva oferit în schimb. Și ofertele de minister, de portofolii, de priorități legislative se consumă repede. Până unde merge calculul lui Nicușor? E o întrebare deschisă.
Grindeanu a precizat și o amenințare voalată: dacă noul premier merge pe continuitatea politicilor sale anterioare, dacă refuză să schimbe curs, PSD va vedea „alegerile anticipate ca singura cale pentru a repune România pe drumul corect.” E o declarație care nu e simplă retorica — PSD are interesul electoral să forțeze anticipatele dacă nu controlează guvernul. Și alegerile anticipate sunt scenariul pe care nimeni din alte partide nu și-l dorește în mod real, dar pe care unii sunt gata să-l forțeze dacă calculul lor de putere o cere.
Pentru cetățean, asta înseamnă incertitudine. Pînguri bugetare, rectificări amânate, reforme economice sus-coborâte la prioritate — toate rămân în suspensie, în așteptarea unei clarificări politice. România nu și-a permis în ultimi doi ani guverne disfuncționale, și totuși se pare că e pe cale să intre în altul. Presiunea pe economie se va menține — datoriile externe cresc, inflația e încă ridicată pentru standardele europene, iar puterea de cumpărare se erodează.
Nicușor Dan are acum pe masă o misiune complicată. Trebuie să-l convingă pe Grindeanu că are un plan serios, să-l pacifice pe Simion sau să găsească o alternativă la voturile AUR, și să mențină PNL în joc fără a-l aliena pe un partid. E posibil, dar risc. Miercuri, 6 octombrie, PSD va avea o ședință a Biroului Permanent Național ca să decidă dacă îi va da voturile lui Niculescu. E data critică. Dacă răspunsul e „nu”, țara merge direct la alegeri anticipate. Dacă e „da, dar cu condiții”, negocierile vor dura și mai mult.
