Odată cu înaintarea în vârstă, procesul intern de reparare a ADN-ului este tot mai greoi. Un rol important în încetinirea îmbătrânirii îl au afinele. Acestea ajută la repararea celulelor afectate.
Afinele sunt produse fitomedicinale de mare valoare. Se foloseau în scop terapeutic încă din antichitate. Ele au proprietăți antibacteriene, tonice vasculare, regeneratoare hepatice și hipoglicemiante. Mențin sănătatea inimii și a creierului.
Un studiu efectuat la Departamentul de Agricultură al SUA demonstrează că aceste fructe conțin compuși care întârzie procesul de îmbătrânire. Extractul de afine este atât de puternic încât poate crește durata de viață cu 28%, echivalentul a 22 de ani.
Afinele au antioxidanți puternici care susțin și stimulează procesul de reparare a ADN-ului uman și acționează direct asupra genelor asociate cu îmbătrânirea, crescând longevitatea. Aceștia neutralizează daunele radicalilor liberi, reduc stresul oxidativ la nivel profund (asupra țesuturilor și celulelor), și stimulează genele responsabile cu protejarea celulelor.
Consumând afine, vă puteți apăra de îmbătrânirea prematură și de bolile degenerative.
Fructele se pot mânca în stare proaspătă sau se pot procura congelate cu alte fructe. Decongelate se pot folosi la prepararea de sucuri cu un aport deosebit de vitamine.
Ce fel de afine sunt recomandate
“Industria fructelor de pădure” este de dată ceva mai recentă, dar deja se face simţită şi în supermarketurile noastre, sub formă unor caserole cu afine, care se păstrează un timp incredibil de îndelungat. Secretul pentru că afinele să ajungă la distanţe mari în bună stare este să fie trimise când încă nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori li se mai administrează şi o doză bună de radiaţii. Adăugaţi că mai sunt crescute cu tot felul de chimicale şi veţi obţine un tablou suficient de descurajant încât să evităm aceste “bunătăţi” de import. Alte “falsuri” apărute pe pieţele noastre sunt afinele mai mari de câteva ori decât cele obişnuite, destul de bune la gust, dar fără aromă specifică fructului natural, cules din flora spontană de munte.
Acestea sunt afine de cultură, cultivate în ultima vreme şi în România, în satele de la poalele Munţilor Făgăraş, de unde sunt apoi livrate în toată ţară şi, mai ales, la export. Afinele de cultură autohtone sunt mult mai sănătoase decât suratele lor importate la caserolă, deşi au un procentaj de vitamine, pigmenţi, minerale mai redus decât afinele de munte, culese direct din flora spontană, micuţe şi cu gust intens, care sunt cele mai bogate în vitamine şi vor fi căutate cu predilecţie pentru a obţine rezultate terapeutice.
Mod de administrare
De la bun început trebuie spus că substanţele vindecătoare (cum ar fi pigmenţii care dau culoarea albastră-închisă afinelor şi care au totodată şi un efect puternic antioxidant) se găsesc exclusiv în afinele proaspete, precum şi în cele uscate la temperaturi scăzute şi, într-o măsură ceva mai mică, în cele congelate, nu însă şi în cele preparate termic. Că atare, pentru a obţine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, netrecute prin foc.
Afinele în consumul obişnuit
Doză minimă pentru a obţine beneficii de pe urmă administrării acestor fructe este de 150 grame pe zi. Această este şi porţia zilnică minimă recomandată de nutriţionişti pentru toate fructele de pădure, fie că este vorba de fragi, coacăze negre sau zmeură. Numai în această doză, fructele încep să aibă efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a vindecă însă anumite afecţiuni este necesar să mărim mult cantitatea ingerată şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare:
Cură cu afine
Zilnic se consumă 200-400 grame de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părţile stricate sau intrate în fermentaţie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cură cu afine durează minimum 7 zile şi maximum 1 luna, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei-patru săptămâni.
Afinele uscate
Se pot obţine casnic doar prin uscare în uscătoarele speciale electrice (se găsesc în marile magazine de electrocasnice) ori în cuptorul electric, reglat la maximum 50 de grade Celsius. Uscarea trebuie să fie suficient de rapidă pentru că fructele să nu între în fermentaţie, dar la o temperatura care să nu distrugă principiile active. Prin deshidratare, afinele pierd practic toată apă pe care o conţin, căpătând aspectul şi consistentă unei stafide, moment în care procesul de uscare s-a încheiat şi fructele se pun în pungi de hârtie, păstrate în locuri întunecoase şi reci. Pulberea de afine (obţinută prin măcinarea cu râşnită electrică de cafea a fructelor uscate) se administrează că atare, câte 4-6 linguriţe pe zi, pe stomacul gol.
Maceratul la rece
Într-o cană (250 ml) se pun 2-3 linguriţe de pulbere de afine uscate, restul completându-se cu apă călduţă, care nu trebuie să depăşească temperatura de 40 de grade Celsius. Amestecul se ţine la macerat, la temperatura camerei, vreme de 8 ore, după care se consumă îndulcit cu miere lichidă.
Cel mai bine este să se consume maceratul nefiltrat, înghiţindu-se şi resturile de fructe rămase pe fundul cănii, resturi care sunt foarte bogate în principii active, extrem de utile în tratament.
