Dan Negru a vorbit despre persoanele publice care ajung să își petreacă ultimii ani din viață în azile. Prezentatorul consideră că singurătatea este cea mai grea.
Pentru unica.ro, Dan Negru și-a spus părerea sinceră despre faptul că tot mai multe persoane publice ajung să își petreacă bătrânețea într-un azil. Prezentatorul de la Kanal D trage un semnal de alarmă și susține că singurătatea este cea mai grea, chiar dacă se află într-un azil de lux.
„Mă gândesc la vorbele lui Dostoievski care spunea că «la bătrânețe sunt mai de folos banii decât feciorii». Nu-mi plac azilele, deși văd că e o modă să-ți lași părinții acolo. Să ne ferească Dumnezeu pe toți de singurătatea azilelor. Nu vă luați după moda care spune că azilul e un hotel de lux. O fi, dar singurătatea e cumplită în orice hotel de lux’, a răspuns prezentatorul.
Dan Negru este foarte discret când vina vorba despre familia sa. Codruța, soția lui, este medic stomatolog și preferă să stea departe de lumina reflectoarelor.
„Nu suntem dintre cei care-și expun momentele grele sau bune pe taraba publică. Soția mea nici măcar nu apare în public, eu nu particip niciodată la evenimente mondene. Sunt departe de lumea mondenă. Dar cele mai bune «momente» pe care le-am trăit împreună sunt două: Dara și Bogdan’, a mărturisit vedeta pentru sursa mai sus menționată.
„Cred într-o copilărie fără excese’
Dan Negru este foarte atent la educația celor doi copii, Dara și Bogdan. El are grijă ca aceștia să se bucure de tot ce au și să aibă fix cât au nevoie. Prezentatorul nu și-a dorit să aibă copii răsfățați.
„Adolescența e grea în orice perioadă ar fi ea și oriunde s-ar întâmpla. «Oameni care învață să meargă pe valuri», spunea Nichita despre adolescenți. Căutăm calea de mijloc întotdeauna. Nici să nu creadă că sunt cei mai răsfățați, dar nici frustrați că le lipsesc toate. Mi se întâmplă să fiu adeseori invitat la conferințe publice și mi se cere să povestesc cât de greu mi-a fost mie în copilărie și cum am reușit totuși să fac performanța într-un domeniu. Or mie nu mi-a fost greu în copilărie, nu am avut o adolescență cu lipsuri, dimpotrivă, eram cât se putea de iubit și răsfățat de părinții mei. Cred într-o copilărie fără excese. Eu am avut-o’.
