Daniel Buzdugan și-a condus mama pe ultimul drum. Slujba liniștită la biserica din cartierul Alexandru cel Bun

Mama lui Daniel Buzdugan s-a stins din viață joi, 12 septembrie 2026, la vârsta de 91 de ani. Momentul decesului a coincis cu o situație care a marcat profund pe omul de radio: în timp ce ea se afla la spital din Iași, Daniel se ruga pentru sănătatea ei la Schitul Darvari, după ce fusese la emisiunea de la radio.

Ultima întâlnire dintre ei avusese loc marți. Daniel Buzdugan a povestit că a plecat către București târziu în noapte, pe la ora 23, după mai multe despărțiri succesive. Mama sa nu voia să-l lase să plece ușor – ochii umezi și mâinile întinse către el l-au întors de fiecare dată înapoi. I-a promis că se vor revedea în weekend, dar acel weekend nu a mai venit. Daniel și-a exprimat durerea într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare: „Nu mai suntem copii nici eu, nici fratele meu mai mare, Mitică. Am rămas mai singuri ca niciodată: ne-a părăsit Mama.”

În același mesaj, Daniel a descris cu detaliu momentul tragic. „Joi, la ora 13:23, în timp ce eu mă rugam pentru ea, Bunul Dumnezeu a ales să-i ușureze suferința. Plecasem imediat după emisiunea de la radio către Schitul Darvari. Am petrecut o oră în liniștea bisericii, rugându-mă. La doar două-trei minute după ce am ieșit pe poartă, am primit acel telefon de la spitalul din Iași. Mama plecase pentru totdeauna. M-am întors în biserică plângând, dar cu credință, să-i aprind primele lumânări pentru cei adormiți.”

Omul de radio a menționat anterior problemele medicale cu care se confrunta mama sa în ultima perioadă, ceea ce a făcut pierderea și mai greu de acceptat. În ciuda vârstei avansate, femeia a ajuns la 91 de ani, iar Daniel și-a exprimat în mesajele sale recunoștința pentru acest lucru și pentru faptul că suferința ei s-a încheiat.

Ceremonia de înmormântare a fost organizată în cadrul restrâns, consistent cu dorința familiei de a marca această pierdere în intimitate. Trupul mamei lui Daniel a fost depus la Biserica Sfântul Toma din cartierul Alexandru cel Bun, aflată la o mică distanță de locuința familiei. Alegerea bisericii nu a fost întâmplătoare – era locul de veci al familiei, apropiat de blocul în care familia a trăit.

Daniel Buzdugan a descris slujba ca fiind una liniștită și emoționantă. Într-un alt mesaj, el a împărtășit cu publicul emoțiile de la acel moment: „Azi am condus-o pe ultimul drum. A fost atâta pace în jur. O slujbă intimă, caldă, binecuvântată. A plecat chea de la biserica de lângă casă, fiind depusă la Biserica Sf. Toma din cartierul Alexandru cel Bun, chiar lângă blocul nostru drag.”

În acest al doilea mesaj, Daniel și-a exprimat gratitudinea și speranța. „Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit o Mamă ca o sfântă, că ne-a vegheat și ne-a purtat de grijă până la vârsta binecuvântată de 91 de ani și că a chemat-o la El lin, fără chin. Drum lin către stele, mamă dragă! Doamne, ai grijă de mămica noastră și așază-i sufletul în lumină! Amin.”

Deși Daniel Buzdugan este cunoscut în mediul radiofonic și publicului larg din România, informațiile despre activitatea sa publică sunt limitate în contextul acestui eveniment. Ceea ce reiese din mesajele sale este o persoană atașată familiei, care și-a împărțit durerea cu ușa deschisă către cei din jur, în speranța că propria lor credință și mărturie vor conforta și alții.

Pierderea unui părinte la vârsta de 91 de ani, deși parte din cursul natural al vieții, este întotdeauna o încercare profundă. Pentru Daniel Buzdugan, aceasta a fost cu atât mai dureroasă cu cât era conștient de problemele de sănătate ale mamei sale. Modul în care și-a exprimat durerea, atât prin cuvintele pline de compasiune cât și prin focul de credință pe care l-a menținut, arată cum o familie poate face față unei pierderi prin comunitate și sprijin reciproc.

Fratele lui Daniel, Mitică, și restul familiei lărgiți au sentit și ei această pierdere. Deși articolul nu dezvăluie reacții explicite din partea altor membri ai familiei, atmosfera din mesajele transmise de Daniel sugerează o familie unită în regret și în speranța unui cer pașnic pentru cea care i-a crescut și i-a îngrijit.