„Am învățat că mă pot vindeca singur”, a declarat Valentin Sanfira într-un interviu rar, la șase luni de la anunțul divorțului de Codruța Filip. Artistul a vorbit pentru prima dată despre perioada care i-a schimbat fundamental percepția asupra vieții și asupra propriei forțe interioare.
Separarea dintre Valentin Sanfira și Codruța Filip a reprezentat o clătinare majoră într-o căsnicie care a durat aproape opt ani. După luni de tăcere și speculații publice, interpretul a decis să vorbească deschis despre modul în care a traversat această criză și ce a învățat din ea. Decizia de a fi transparent vine într-un moment în care ambii foști soți au făcut deja declarații punctuale, iar narativul public asupra despărțirii lor a rămas fragmentar și plin de întrebări neresponse.
Refuzul de a se defini prin ochii altora
Ce face o persoană puternică nu e că nu cade, ci cum se ridică după cădere. Pentru Sanfira, această redresare a început prin recunoașterea unei adevăruri simple: vindecarea nu vine din afară, ci din capacitatea proprie de a se reface. În lunile care au urmat anunțului oficial, artistul a fost marcat de comentarii dure și narații negative apărute în spațiul public. Aceste atacuri ar putea fi zdrobitoare pentru oricine, dar Sanfira a ales o cale diferită.
Artistul a fost explicit atunci când a vorbit despre vorbele rele care au curs în presă și pe rețelele sociale. „Am citit tot ce s-a scris despre mine, toate negative. Am stat cu mine și am zis: eu nu sunt așa. Ce treabă am eu dacă ei mă văd așa”, a mărturisit el. Această separare între percepția publică și autoperceptie a fost crucială pentru echilibrul mintal al artistului. Sanfira nu a căzut în capcana de a se apăra pas cu pas în fața fiecărei acuzații, alegând în schimb să-și păstreze integritatea prin tăcere și prin fapte, nu prin cuvinte.
Munca fizică și cântecele care au rămas ascunse
Munca fizică s-a dovedit a fi refugiul perfect pentru transformarea emoțiilor în acțiune concretă. Sanfira a povestit cum și-a petrecut zilele alături de fratele său, demolând terasă și curte la casa sa, un proces care a culminat cu construirea unei piscine. „De nervi, am dat, te descarci. Mi-am amintit cine sunt, eu sunt țăran, știu să muncesc”, a spus el, referindu-se la rădăcinile sale și la modul în care munca manuală l-a ajutat să regăsească echilibrul interior. Activitatea fizică intensă a funcționat atât ca mecanism de descărcare emoțională, cât și ca o formă de meditație activă.
În aceeași perioadă, creativitatea artistului a funcționat pe canale paralele. Sanfira a compus mai multe cântece, dar cu o decizie înțeleaptă, a hotărât să nu le lanseze. Aceste piese au rămas pentru el o formă pură de purificare emoțională, un jurnal muzical pe care nu intenționează să-l expună publicului. „Am creat cântece în perioada asta, lasă-le acolo, să cânt ceva mai vesel că e mai bine. Niciodvan nu o să le scot, le-am scris acolo să-mi vărs amarul”, a explicat el. Această maturitate — de a crea din durere dar de a alege apoi să nu transforme acea durere în marcă comercială — spune mult despre evoluția artistului în cazul unei crize personale.
Dincolo de despărțire: construccție de noi amintiri
Sanfira a fost explicit și cu privire la amintirile pe care a decis să le păstreze din căsnicia care s-a dărâmat. Pentru el, despărțirea nu a fost o ștergere completă a unui capitol, ci o separare chirurgicală între ceea ce a fost frumos și ceea ce nu a funcționat. „Am învățat că trebuie să păstrez lucrurile frumoase, că am trăit aproape 8 ani de zile frumos, că am amintiri frumoase pe care mi le păstrez toată viața mea în suflet”, a spus el, refuzând în același timp să intre în detalii despre motivele care au dus la separare.
La șase luni distanță, Valentin Sanfira vorbește cu optimismul cuiva care a trecut prin iad și a ieșit mai puternic. „Păstrez în suflet tot ce am trăit și am trăit atâtea lucruri frumoase și merg mai departe cu gândul de a-mi crea noi amintiri frumoase pentru că merit”, a declarat el, iar tonul acestei afirmații nu e unul gol sau fals, ci unul construit treptat, prin muncă, durere și acceptare. Familia a jucat un rol crucial în această redresare, iar recunoașterea acestui sprijin e importantă. Ceea ce rămâne clar din conversația cu artistul e că divorțul l-a pus în fața unei oglinzi — cu sine însuși. Și acolo, în privire, a găsit o imagine pe care o recunoaște, pe care o acceptă.
