Există o pasăre care trăiește în România și care nu pune piciorul pe pământ. Nu metaforic — la propriu. Drepneaua neagră mănâncă în zbor, bea apă în zbor, se împerechează în zbor și doarme în aer. Dacă ajunge pe sol, nu mai poate decola singură.
Picioarele drepnelei sunt atât de scurte și de slab dezvoltate, încât nu pot împinge corpul în sus cu forța necesară decolării. Pasărea a renunțat evolutiv la sol și a câștigat cerul în schimb — un compromis radical, care funcționează de milioane de ani. Ajunge în România în ultima decadă a lui aprilie, pleacă în a doua decadă a lui august și populează cu precădere jumătatea estică a țării, în zone stâncoase și în localități, unde cuibărește în crăpăturile clădirilor. Populația cuibăritoare estimată: între 15.000 și 60.000 de perechi.
Recorduri care schimbă perspectiva
Drepneaua neagră este una dintre cele mai rapide păsări din lume. În zborul de curtare depășește 180 km/h, iar în picaj controlat trece de 200 km/h. Alături de drepneaua mare, se numără printre cele mai rapide zburătoare înregistrate vreodată. Durata medie de viață în sălbăticie este de aproximativ nouă ani, dar inelarea a documentat exemplare care au trăit 21 de ani — remarcabil pentru o pasăre expusă permanent condițiilor aerului liber.
Și mai e ceva. Drepneaua intră în cuib din zbor și pleacă aruncându-se în cădere liberă de la înălțime, până prinde viteză. Puii care cad pe pământ înainte să fie pregătiți nu mai pot zbura de acolo. E o vulnerabilitate unică, construită chiar în centrul celei mai spectaculoase adaptări ale speciei. Penajul este aproape în întregime brun-negricios, cu o pată murdar-albă pe bărbie, iar masculul și femela arată identic — diferențierea e dificilă chiar și pentru specialiști.
Viața de cuplu și creșterea puilor
Drepneaua neagră atinge maturitatea sexuală la patru ani — târziu față de alte păsări de talie mică. Este monogamă pe viață și refolosește același loc de cuibărit ani la rând, ceea ce o face vulnerabilă la renovările de clădiri care distrug crăpăturile folosite drept adăpost. Jocul nupțial e o priveliste greu de uitat: spirale, picaje, răsuciri bruște la peste 180 km/h. Împerecherea are loc în aer.
Femela depune două sau trei ouă albe, mate, undeva între mai și primele zile ale lui iunie. Ambii părinți clocesc alternativ, 18-23 de zile. Puii stau în cuib între 37 și 42 de zile, hrăniți exclusiv cu insecte. Detaliul care schimbă tot: un adult care hrănește pui prinde până la 20.000 de insecte pe zi, făcând din drepneaua neagră unul dintre cei mai eficienți controlori naturali ai insectelor zburătoare dăunătoare din România.
Când găsești o drepnea neagră pe sol, nu o arunca în aer
Primul instinct — să o arunci ca să zboare — e greșit și îi poate fi fatal. Pasărea trebuie ridicată cu grijă și plasată pe o suprafață înaltă, de unde poate lansa singură zborul. Nu îi da apă, există risc de înec sau fractură a mandibulei. Nu îi da viermi sau grâu — hrana ei sunt insectele mici. Dacă pare rănită, contactează o organizație de reabilitare a faunei sălbatice.
Populația de drepnea neagră din Europa este monitorizată atent, iar distrugerea locurilor de cuibărit din clădirile vechi rămâne principala amenințare. O pasăre care a ales să trăiască exclusiv în aer depinde, paradoxal, de modul în care oamenii își gestionează zidurile.
