Sa inchizi ochii si sa iti imaginezi viata ta peste 20-30 de ani. Te vei trezi intr-o dimineata, in aceeasi camera in care te afli acum. Toate lucrurile sunt la locul lor, aranjate ,ordonate, iar pe jos nu se afla vreo jucarie ratacita.
De fapt, nu sunt jucarii deloc. Iti iei micul dejun in liniste, iar cafeaua o bei in timp ce citesti sau te uiti la televizor.
Nu esti intrerupta! Te sperie linistea din jur. Pui mana pe telefon si iti suni copilul. Iti raspunde o voce de adult. Unde e glasciorul de altadata? Poate pe graba iti va spune doar “Sunt bine! Te voi suna eu cand voi avea timp.”
Simti cum iti arde dorul, sufletul. Te indrepti catre un dulap din care vei scoate niste albume cu poze, scoase special pentru a le pastra pentru tine. Vei rasfoi, vei rade, vei plange, vei simti ca totul a durat exact cat o bataie din aripi a unei pasari. Poate vei avea pe langa si o hainuta pastrata, pe care o vei mirosi cu toata puterea plamanilor tai, cat sa iti ajunga!
Te vei aseza jos si vei gandi ca trebuie sa te linistesti, copiii sunt mari, sanatosi , au un loc bun de munca, totul e cum ti-ai dorit. Insa stii ca nu poti da timpul inapoi. Ii vrei sa iti alerge in brate, ii vrei sa iti umple casa de galagie, ii vrei din nou mici, te vrei tanara mama care le canta de zor, care ii legana, dezmierda si citea povesti.
Tu nu mai esti , ei nu mai sunt asa! Simti cat doare? Apoi deschide ochii si traieste prezentul! Respira, incurajeaza-te ,mai bea o cafea, mananca si ciocolata daca te face sa te simti mai bine! Du-te la copilul tau, uita-te in ochii lui si spune-i ca il iubesti! Ia-l in brate!
Esti mama si vei fi mereu , dar “mami! mami! mami! …” vei fi doar pentru o scurta perioada de timp! Profita de timpul prezent, maine deja va fi mai aproape cu o zi de viitorul prezentat mai sus”…
Nu stiu voi, dar pe mine ma apuca plansul…
