Mii de români ajung la 65 de ani fără să fi lucrat o zi în sistemul formal. Nu primesc pensie — nicio lege nu le-o acordă automat. Singura plasă de siguranță pe care statul o oferă se cheamă Venit Minim de Incluziune și înseamnă cel mult 504 lei pe lună.
Confuzia e veche și persistentă. Mulți cred că vârsta de 65 de ani funcționează ca un fel de declanșator automat — că, odată ajuns acolo, statul îți datorează ceva, indiferent de trecut. Nu funcționează așa. Sistemul public de pensii din România e, prin definiție, contributiv: primești în funcție de cât ai cotizat, nu în funcție de câți ani ai.
De ce vârsta de 65 de ani nu înseamnă automat drept la pensie
Reprezentanții din protecția socială semnalează de ani buni o confuzie care face mult rău oamenilor aflați în situații vulnerabile. „Indemnizația socială nu este o pensie de sine stătătoare — e doar o completare pe care statul o acordă pensionarilor cu venituri sub plafonul minim,” explică specialiștii din domeniu. Altfel spus, ca să beneficiezi de indemnizația socială, trebuie să ai deja calitatea de pensionar. Fără stagiu de cotizare, nu ești pensionar. Fără calitatea de pensionar, nu există indemnizație.
Pensia minimă garantată — 1.281 de lei începând din septembrie 2024 — nu se aplică oricui a împlinit 65 de ani. Se aplică doar celor care au ieșit la pensie pentru limită de vârstă și au îndeplinit stagiul minim de cotizare, care este în prezent de 15 ani. Dacă nu i-ai atins, nu intri în sistem. Aici intervine distincția care contează cu adevărat.
Venitul Minim de Incluziune: 504 lei pe lună, cu dosar la primărie
Legea nr. 196/2016, care reglementează Venitul Minim de Incluziune, a înlocuit vechiul venit minim garantat și reprezintă instrumentul prin care statul încearcă să țină la suprafață persoanele fără niciun venit. Pentru o persoană singură de 65 de ani, fără stagiu de cotizare și fără alte surse de venit, ajutorul social maxim este de 504 lei pe lună. Nu e o sumă care să asigure un trai decent — e mai puțin decât o treime din salariul minim pe economie. Dar e ceea ce există.
Suma nu se acordă automat. Solicitantul trebuie să depună un dosar la serviciul public de asistență socială din cadrul primăriei de domiciliu, iar acordarea banilor depinde de verificarea riguroasă a situației materiale. Ancheta socială e obligatorie, iar criteriile sunt stricte: se verifică veniturile totale ale gospodăriei, bunurile deținute, situația locativă. Pentru familiile cu mai mulți membri în situație vulnerabilă, sprijinul poate ajunge până la 346 de lei lunar per persoană, tot în funcție de veniturile totale.
Ce înseamnă asta pentru zeci de mii de români fără niciun an cotizat
România are zeci de mii de oameni care au muncit toată viața în economia informală — agricultură de subzistență, munci ocazionale, gospodărie — fără să cotizeze o singură lună la stat. Pentru ei, 65 de ani nu înseamnă pensie, înseamnă dosar la primărie și 504 lei. E o realitate dură, dar trebuie spusă clar, tocmai ca oamenii să nu ajungă la acea vârstă cu așteptări greșite și fără niciun plan alternativ.
Dosarele pentru Venitul Minim de Incluziune se depun oricând, fără termen limită calendaristică. Primăria are obligația legală să proceseze cererea și să comunice decizia în 30 de zile. Dacă situația se schimbă — apare un venit, se modifică componența familiei — beneficiul se recalculează. Cel mai costisitor lucru pe care îl poate face cineva aflat în această situație este să aștepte, crezând că statul va veni de la sine.
