George Simion, liderul AUR, a lansat marți o ofensivă politică directă: strângere de semnături pentru suspendarea președintelui Nicușor Dan. Anunțul a fost făcut pe Facebook și urma să fie detaliat în conferința de presă de la Camera Deputaților.
Contextul acestui demers nu e hazardat. Luni, la consultări la Cotroceni, Nicușor Dan refuzase propunerea PSD pentru funcția de premier – Sorin Grindeanu, singurul nume convenit de toate forțele parlamentare. Președintele l-a desemnat pe Luca Niculescu, economist și fără ancorare în vreo mișcare politică cu parlament. Gestul avea s-o enerveze pe PSD și pe AUR deopotrivă. Ambele formațiuni au reacționat negând susținerea, dar prin căi diferite. AUR a ales confruntarea frontală.
Suspendarea unui președinte e o armă constituțională extrem de greu de folosit în practica democratică. Articolul 95 din Constituție prevede că Camera Deputaților și Senatul în ședință comună votează suspendarea, cu majoritate simplă, numai după acuzații de „fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției”. Sunt necesare semnături de la o treime a parlamentarilor – 155 din 465 de deputați și senatori. După votul de suspendare, se organizează referendum pentru demitere în termen de 30 de zile. Procedura nu a fost aplicată vreodată la un președinte încă în mandatul său din 1989 încoace.
Pe site-ul www.suspend.ro, AUR raportase la finalul zilei de marți doar 119 semnături colectate – cu 36 mai puține decât necesarul. Cifra arată că ideea nu mobiliza niciun bloc parlamentar solid. Petrișor Peiu, vicepreședinte AUR, declara categoric că parlamentarii formaționii nici măcar nu vor merge la vot asupra unui eventual guvern Niculescu. Simion pe rând susținea că Niculescu e „o marionetă” și merită „zero voturi de la AUR”. Tonul era acuz, dar calculul politic rămânea gol.
De ce PSD-ul e ținta, nu soluția
Simion și-a anunțat marți că va prezenta „tuturor parlamentarilor PSD” tabelul cu semnături și va cere apel public ca membrii să preseze propriii reprezentanți. Logica e evidentă: PSD are 90 de parlamentari, o masă critică. Fără ei, nici suspenderea nu se poate, nici guvernul Niculescu nu trece. Bâta pe care PSD o ține e guvernul în schimbul semnăturilor pentru demitere.
Dar PSD e și în impas. La consultări, a propus Grindeanu – o figură politică cu vechime și legitimitate. Refuzul lui Nicușor Dan era semnul că președintele nu vrea negociere reală cu forța parlamentară dominantă. Oferta AUR de a ține PSD-ul ostatic prin sesizare constituțională e mai mult o amenințare decât o alianță. Se specula deja că PSD ar putea vota împotriva suspenderii – un gest de loialitate instituțională sau pur de calcul că e mai bine să ai un guvern lipsit de sprijin decât haos constitutional.
Miza reală: alegeri anticipate sau capitulare
Mandatul AUR era precis stabilit, conform Simion: parlamentari au să ceară alegeri anticipate. Dacă asta nu se întâmplă, ideea suspendării președintelui apare ca bluff – o mișcare de presiune, nu o strategie de înlocuire. Peiu era convins că guvernul Niculescu „nu va trece de vot la Parlament”. Asta ar crea un vid executiv, iar calea ieșirii ar fi noile alegeri sau capitularea celui desemnat.
Ce rămâne clar e că AUR forțează mâna, dar nu cu o majoritate solidă, ci cu o amenințare. 119 semnături vs. 155 necesare spun totul: nici în opozițe nu e unanimitate. Alte partide – USR, UDMR, minorități – n-au anunțat susținere explicită. Sebeșu și grupul USR-ului stăteau pe margine. Doar o fracție din PSD părea deschisă ideii, cea pro-anticipate și nemulțumită de refuzul lui Nicușor Dan.
Ceea ce urmează în următoarele zile e crucial: dacă PSD cedează presiunilor interne și externe și aderă la suspendere, Nicușor Dan pleacă, iar România intră în procedura de referendum. Dacă PSD refuză, Niculescu merge la vot cu o majoritate fragilă sau cade, iar jocul se reia cu noile parametri. Până atunci, ofernica de semnături a AUR rămâne deschisă – o amenințare cu termen limitat, cât mai e timp înainte de vot în plen.
