Bucureștiul anilor 1990 pierde una dintre figurile sale emblematice. Gheorghe Nuțu, cunoscut în subcultura capitalei drept „Bobi a lui Ghioală” și apreciat ca „regele din Dudești”, a murit la vârsta de 71 de ani.
Bobi a lui Ghioală rămâne o figură controversată în istoria infracționalității bucureștene din perioada tranziției. Într-o epocă în care economia informală și reglementările gri au marcat peisajul capitalei, el s-a numărat între actorii influenți ai acestei lumi, iar numele său era cunoscut în cercurile în care se mișcau interlopi și oameni de afaceri dubioși. Cu toate aspectele controversate ale vieții sale, cei din jur l-au descris ca fiind un familist convins și o persoană cu o anumită formă de cod personal, caracteristici rare în mediul din care provenea.
Adrian Minune, lăutarul stabilit acum în Canada, a fost profund afectat de știrea decesului. Minune cunoaște pe Bobi din copilărie, încă din timpurile în care avea doar șase sau șapte ani, perioada în care erau frecvent angajați să cânte la petreceri și aniversări în cercurile în care se mișca defunctul. Relația dintre ei s-a dezvoltat natural, alimentată de respectul pe care l-a nutrit artistul pentru modul în care interlopul știa să facă bani și, în același timp, să se poarte cu demnitate în relațiile sale.
„A fost unul dintre cei mai mari oameni, din punctul de vedere al caracterului. S-a descurcat extraordinar de bine în tot ceea ce înseamnă lumea interlopă, dar era și un familist extraordinar”, a declarat Adrian Minune pentru CANCAN.RO, vorbind din Canada. Artistul și-a exprimat regretul că se află departe de România în momentul decesului, adăugând: „Sunt în Canada, în Toronto. Îl cunosc de când aveam șapte ani. L-am cunoscut la cântări, pe când aveam șapte-opt ani. De atunci, dădea bani pentru muzică și avea un caracter extraordinar, un caracter pe cale de dispariție în ziua de azi.”
Minune a relatat cum Bobi a lui Ghioală avea o reputație de om care știa să-și respecte aproapele, calitate pe care lăutarul o considera din ce în ce mai rară. Într-o conversație telefonică avută cu aproximativ o lună înainte de deces, defunctul nu i-a dat nicio indicație că se simte rău sau că starea lui de sănătate s-ar fi deteriorat. „Ultima dată am vorbit acum o lună, la o petrecere. Nu mi-a spus că se simte rău”, a adăugat Minune.
Lăutarul a subliniat că relația lui cu Bobi a lui Ghioală depășea simpla cunoaștere profesională. În ochii lui Minune, defunctul reprezentant o personalitate marcantă, în care se amestecau elementele unei cariere în lumea interlopă cu o voință de a se purta cu onoare în relațiile personale. Pentru Minune, caracterul pe care l-a observat în Bobi era ceva ce vede în scădere în societatea contemporană.
Regretul lui Adrian Minune cu privire la nu putea fi prezent la priveghi și la înmormântare a evidențiat importanța pe care o acordă relațiilor din copilărie și adolescență. „Îmi pare foarte rău că nu sunt la priveghi și că nu sunt acum lângă el, în aceste momente, alături de familia lui. O să merg când mă întorc, ca să aprind o lumânare”, a spus artistul, exprimând intenția de a-și aduce omagiul defunctului la întoarcerea în țară.
Soția defunctului, doamna Camelia, a fost prezentată de Adrian Minune ca o persoană sociabilă și de treabă, care a suportat alături de Bobi viața într-un mediu plin de riscuri și incertitudini. Regretul exprimat de Minune pentru situația din care a rezultat decesul sugerează că ar fi vorba despre o circumstanță dureroasă pentru familie, deși detaliile exacte ale decesului nu au fost dezvăluite în declarația artistului.
Moartea lui Gheorghe Nuțu marchează sfârșitul unei ere pentru Bucureștiul care a cunoscut o anumită formă de faima în subcultura anilor 1990. Figurile din acea perioadă devin din ce în ce mai rare, iar cu trecerea timpului, povestile legate de ei, inclusiv acelea spuse de oameni precum Adrian Minune, devin mărturii ale unei époci distincte în istoria capitalei.
