Poetul Victor Pânzaru, originar din Dragoș Vodă, raionul Drochia, Republica Moldova, a murit pe 3 noiembrie 2026, la vârsta de 73 de ani, la Mănăstirea Țigănești din raionul Strășeni. Decesul a fost anunțat de Uniunea Scriitorilor din Moldova.
Talentul literar s-a manifestat încă din adolescență, când a scris primele versuri în clasa a patra. Pasionat de literatură, a urmat studii la Universitatea de Stat din Riga, unde a aprofundat filologia letonă, iar mai târziu și-a dedicat cariera traducerii și creației poetice. În 1975, creațiile sale au fost incluse în antologia „Dintre sute de catarge”, iar în 1984 și-a publicat primul volum de poezii, „Muzeul semințelor”.
Activitatea literară și contribuția culturală
Cariera de poet a cuprins atât creație originală, cât și traducere. Pânzaru a scris volume de poezie pentru adulți și literatură pentru copii, promovând totodată literatura letonă în spațiul românesc. Prin intermediul traducerilor sale, a adus mai aproape de publicul de limbă română opere și autori din regiunea baltică. Stradă centrală din satul natal, o localitate mică, îi poartă pănă astazi numele, semn al recunoașterii contribuției sale în viața culturală a comunității.
Drumul său în lumea literară a fost influențat de poetul Grigore Vieru, care l-a încurajat să urmeze studii superioare. Pregătirea academică în filologie letonă și devoțiunea pentru traducere i-au permis să creeze o legătură inedită între culturi, un rol pe care l-a îndeplinit cu dedică și competență pe parcursul anilor activi.
Retragerea din viața publică și anii de călugărie
În 2009, la o etapă a vieții când cariera sa putea continua în instituții culturale sau în spațiul public, Victor Pânzaru a luat o decizie care a surprins pe mulți din mediile literare. S-a retras din viața publică și s-a călugărit la Mănăstirea Curchi, luând numele de părintele Irineu. Această alegere marca nu doar o schimbare spirituală, ci o transformare profundă a priorităților și stilului de viață.
După retragere, viața sa s-a desfășurat departe de reflectoarele culturale. În ultimii ani, s-a stabilit la Mănăstirea Țigănești din raionul Strășeni, unde a petrecut perioada finală a existenței sale în rugăciune și meditație. Vărul seu, Efim Chilari, a transmis după moartea poetului mărturii despre copilăria sa, descriind un tânăr care era îndrăgostit de carte și cărora, chiar în fragedă pruncie, biblioteca din sat i se părea o sursă inepuizabilă de inspirație.
Moștenire și comemorare finală
Înmormântarea lui Victor Pânzaru a fost săvârșită joi, 5 noiembrie 2026, la Mănăstirea Țigănești, locul unde și-a petrecut ultimii ani. Ceremoniile au adus laolaltă pe cei care doreau să-și ia rămas bun de la un om care, în moduri distincte, a marcat cultura moldovenească — prin versuri publicate la debutul carierei, prin traduceri care au deschis orizonturi către alte culturi, și printr-o viață care a urmat căi neobișnuite.
Pentru comunitatea de scriitori și pentru instituțiile culturale din Republica Moldova, decesul marchez încheiere unei perioade. Cu el se închide un capitol din istoria literară moldovenească, cea a unui poet care a găsit mai târziu mântuire în viață monastică, după o cărieră care demonstrase că literatura și spiritualitatea pot coexista în drumurile pe care omul ales să le urmeze.
