În cimitirul din Kavala, în Grecia, 150 de persoane care au decedat din cauza COVID-19 în perioada pandemiei urmează să fie deshumate după cinci ani de la înmormântare.
Motivul deshummării nu ține de obiceiuri religioase sau reglementări standard de exploatare a cimitirelor. Potrivit autorităților locale, problemele apar pentru că trupurile celor decedați de COVID nu s-au descompus natural, în ciclul obișnuit de trei până la cinci ani, așa cum se întâmplă de obicei. După jumătate de deceniu, cadavrele au rămas aproape intacte, iar asta crează situații practice cu care nu se confruntă administrația unei cimitire în mod obișnuit.
Medicii explică fenomenul prin metoda de prevenire a răspândirii virusului care a fost aplicată la înmormântări în perioada pandemiei. Trupurile au fost puse în saci speciali din plastic, care au fost sigilați hermetic. Această măsură de protecție, menită să împiedice contactul virusului cu mediul înconjurător și cu persoanele care se ocupă de înmormântări, a avut o consecință pe termen lung: plasticul a blocat oxigenul și microorganismele responsabile de descompunerea naturală a cadavrelor.
Fără acces la oxigen și fără activitatea bacteriană necesară, procesul natural de putrefacție nu a putut decurge normal. Specialiștii au constatat că, după cinci ani, trupurile acestor persoane nu arată semnele descompunerii la care cimitirele sunt obișnuite. Acest lucru crează o problemă practică pentru administrația locală: locurile de veci nu pot fi refolosit, iar cimitirul se confruntă cu o criză de spațiu.
Nikos Koudunis, medic în Atena, a explicat pentru media locală ce înseamnă această constatare. Conform declarațiilor sale, situația din Kavala ilustrează severitatea pe care a avut-o COVID-19 asupra corpului uman. „Se vede acum cât de gravă a fost această boală, cât de greu a fost pentru corpul uman această boală, pentru că au trecut 5 ani, nu 3 ani, cum prevede religia noastră, 5 ani pentru a deshuma cadavrele și cadavrele nu au fost descompuse”, a spus medicul.
Acesta a subliniat că fenomenul nu se limitează la Kavala, ci s-ar putea repeta și în alte regiuni ale Greciei unde au fost aplicate aceleași protocoale de protecție la înmormântări. Grijorile privind capacitatea cimitirelor de a gestiona această situație pe scară mai largă stau în spatele aprobării rapide a deshumării și a reînmormântării celor 150 de persoane din Kavala.
Procedura de dezgropare și reînmormântare a fost aprobată ca măsură de urgență și va fi realizată complet gratuit pentru familiile celor decedați. Decizia vine din dorința autorităților de a atenua preocupările familiilor îndurerate și de a rezolva mai rapid constrângerile de spațiu la cimitirul local.
Procesul ce urmează va fi atent gestionat, ținând cont de sensibilitatea situației și de respect pentru rămășițele păstratorilor decedați. După dezgropare, trupurile vor fi reînmormântate, iar estimează se că vor putea fi lăsate la loc pentru o perioadă de cel puțin un an înainte de următoarea potențială evaluare.
Această situație din Grecia reflectă o problemă mai largă cu care s-au confruntat multe țări în perioada pandemiei de COVID-19. Protocoalele de protecție implementate în grabă au fost eficiente în scopul lor inițial – prevenirea răspândirii virusului – dar consecințele pe termen lung asupra unor aspecte foarte practice ale unui cimitir nu au fost anticipate complet.
În fiecare țară, autoritățile au trebuit să găsească un echilibru între necesitatea de a proteja comunitatea de infecție și obligațiile tradiționale și legale referitoare la tratamentul demnităților celor decedați. Metoda din Grecia, folosind saci plastici sigilați, a fost una dintre măsurile implementate pe scară largă, dar efectele ei asupra descompunerii naturale n-au fost studiate în avans.
Situația din Kavala servește ca caz de studiu asupra modului în care deciziile luate în urgență în crize sanitare pot genera efecte secundare neașteptate care necesită rezolvare în anni urători. Pentru autoritățile cimitirelor și pentru planificatorii de politici de sănătate publică, aceasta este o lecție despre importanța gândirii pe termen lung, chiar și atunci când gestionezi situații de criză.
