Cutremurul devastator din Venezuela de pe 24 iunie a lăsat în urmă nu doar cifre și distrugeri — a distrus și familii întregi ale unor oameni care tocmai se găseau departe de casă.
Când seismele au lovit, Trejo era în siguranță la sediul clubului Sport Marítimo La Guaira, din Caracas. În următoarele trei zile, s-a luptat prin molozul clădirii în care locuia familia lui, sperând în fiecare moment să găsească în viață pe Yanina și copiii. Speranța a murit atunci când echipele de salvare au găsit trupurile lor sub dărâmături. Anunțul oficial al clubului, scurt și dureros, a venit cu zile de căutări târzii și groază cotidiană.
Club Sport Marítimo La Guaira a transmis o declarație în care se plângea de „pierderea ireparabilă” a jocuătorului. Mesajul era însoțit de o fotografie a familiei Trejo: „În acest moment de imensă durere, ne rugăm pentru odihna veșnică a sufletului celor dragi și pentru puterea ca Lucas să treacă peste această pierdere.” Cuvintele sunetă ca o formă ritualică de consolation, dar pentru un om care și-a pierdut totul în trei zile, ele sună mai mult ca ecou într-o groapă goală.
Bilanțul cutremurelor a crescut continuu. La moment, autoritățile venezuelene raportează 1.719 de morți și 5.034 de răniți. Organizația Națiunilor Unite estimează că circa 50.000 de persoane sunt încă date dispărute, iar operațiunile de căutare continuă fără pauză. Zonele cele mai grav afectate sunt dense locuite, ceea ce explică cifra enormă de victime.
Ce-ți dai seama curând citind o astfel de poveste: fotbaliștii sunt departe de casele lor din cauza profesiei. Iar când se întâmplă o catastrofă naturală, distanța asta devine o condamnare pentru familiile rămase în spate. Trejo ar fi putut fi la muncă într-o duzină de alte țări, dar atunci când soseşte dezastrul, toate calculele se răstoarnă. Siguranta profesională nu-i salveaza pe cei dragi.
Un alt fotbalist, aceeași tragedie
Nu era singur. Hector Bello, un fotbalist local din Venezuela, se afla și el la antrenament când seismele au lovit. Casa sa din La Guaira s-a prăbușit, și în moloz se afla soția lui, Andrea. Însă spre deosebire de cazul lui Trejo, unde toți trei membri ai familiei au murit, Andrea a avut un ultim act de curaj. În timp ce simțea clădirea căzând peste ea, s-a aruncat peste fiica lor, Alana, o bebeluță de câteva luni. Gina Andrea a murit protejând copilul, dar Alana a fost găsită în viață de echipele de salvare.
Bello a postat pe Instagram un mesaj sfâșietor de iubire și recunoștință: „Ți-ai dat viața pentru fiica noastră. Ai fost o femeie curajoasă care nu a abandonat niciodată lupta, nici chiar atunci când ți-ai dat ultima suflare.” Copilul este acum în grija mătuşei, într-o stare stabilă din punct de vedere fizic. Dar daunele emoționale ale unei astfel de pierderi vor persista mult timp dincolo de zile și luni.
Un caracter international și rădăcini locale
Lucas Trejo era cunoscut în lumea fotbalului ca un om cu o carieră internațională solidă. La 38 de ani, era fundaș — o poziție care cere experiență și înțelegere a jocului. Pe parcursul carierei, a jucat în mai multe țări: Mexic, Peru, Grecia, și firesc, în Argentina, din care era originar. În provincia natală Córdoba, a reprezentat trei cluburi: Sportivo Belgrano, Instituto și Racing de Córdoba. Racing Club din Córdoba a transmis și el o declarație oficială în care și-a exprimat solidaritatea cu fostul jucător în „profunda sa durere.”
Povestea lui Trejo nu este o poveste asupra excelenței sportive sau a realizărilor în carieră. E o poveste despre vulnerabilitate — ideea că indiferent cât de departe ajungi în meseria ta, familia acasă rămâne întotdeauna cel mai important lucru, și anumite riscuri nu se pot controla. Un cutremur nu vede rangul, nici plata, nici cât de iubitor ești. Vine și ia ce vrea.
Buildul Oasis din Playa Grande a fost complet distrus. Aeroportul Internațional Maiquetia, aflat în apropiere, a suferit și el pagube grave. Zona nu era doar un sector de locuințe — era o geografie densă, plină de oameni care aveau vieți, iubitori și planuri pentru mâine. Tragedia lui Trejo și a lui Bello nu sunt cazuri izolate; sunt doar două dintre miile de istorii similare care se joacă azi în Venezuela.
Ce urmeaza pentru fotbaliștii care supraviețuiesc? Pentru Trejo, drumul înainte pare pe moment gol de conținut. Pentru Bello, măcar copilul a supraviețuit. Dar ambii trebuie să reconstruiască nu doar casele, ci și vieți devastate. Industria fotbalului se va întoarce, meciurile vor fi jucate din nou, dar pentru acești doi oameni, viața nu va mai fi niciodată așa cum a fost.
