La mai mult de 1000 de metri deasupra nivelului marii , inconjurat de munti , sanctuarul national al Bulgariei , legendara Manastire Rila ,se inalta ca o fortareata .Zidurile exterioare sunt inalte si abrupte , turnul de paza dateaza din Evul Mediu , cupolele bisericii sunt albastre , iar crucile din varf ,aurite .Adeziunea initiala a bulgarior la crestinitatea occidentala este marturisita in marmura alba si neagra .Tot aici se afla moastele unui calugar faimos , iar familia regala vine , din cand in cand ,sa se roage la mausoleul familiei .
Istoria manastirii incepe de undeva , de la mijlocul secolului al IX-lea , cand , sub tarul Boris I , bulgarii au adoptat religia crestina .In jurul anului 900 , un credincios din asezarea Skrino , s-a indreptat spre sirul muntilor Rila , aflati la 100 de kilometri de Sofia , pentru a-si gasi linistea si a-si intari credinta . Muntenii i-au zis Ivan Rilski (Ivan de la Rila ) si , nu mult dupa aceea , au inceput sa soseasca pelerini din toate colturile tarii pentru a primi invatatura lui .
Capodopera a ”re-nasterii”
In anii care au urmat , discipolii lui Ivan intru credinta au ridicat aici o mica manastire , pe un platou stancos ,iar intemeietorul a stabilit reguli pentru viata monastica .Cand a murit , la varsta de 70 , de ani , la 18 august 946 , faima lui era atat de mare , incat Petru , tarul de atunci, a pus sa fie inhumat in catedrala din capitala statului , Sofia . Mai tarziu , moastele sale au fost transferate din nou in manastirea Rila , unde pustnicul si-a gasit in sfarsit odihna , aproape de pestera care i-a fost multa vreme adapost .
Hotii au pradat de multe ori manastirea , iar , in secolul al XIV-lea , o avalansa de zapada a luat o buna parte a cladirii . Calugarii supravietuitori au recladit-o , de data aceasta ca pe o fortareata .Un rand de cladiri , cu foarte putine ferestre , formau un dreptunghi care inchidea o curte interioara . In timpul celor 500 de ani de dominatie turceasca , zidurile nu au putut salva manastirea de bandele de pradatori , care au incendiat-o in trei randuri.
Forma actuala a manastirii dateaza din vremea ”re-nasterii” nationale bulgare, in secolul al XIX-lea . Arhitecti , sculptori ,tamplari ,argintari si pictori s-au aratat nerabdatori sa participe , intre 1816 si 1870 , la reconstructia acestui altar national , care include mormantul lui Rilski , precum si turnul de paza crenelat , supravietuitorul atator atacuri , capodopera a arhitecturii bulgare . Edificiul are zidurile exterioare inalte de 24 de metri , inchizand o curte interioara de 3000 de metri patrati . Coloanele cu arcade , pergolele pictate , pridvoarele din lemn sunt de inspiratie medievala , cu elemente populare .
Edificiul principal al manastirii este biserica .Aici , artistii au folosit culori vii si multa foita de aur pentru a reda scene importante din istoria nationala in exteriorul monumentului , pe cand interiorul impresioneaza prin peretele aurit din spatele altarului , plin cu icoane ale sfintilor , sculpturi din lemn si un crucifix , toate bogat ornamentate .
Biserica este inundata de lumina zilei si de a miilor de lumanari aprinse . Dupa incredibile intamplari , acesta este locul unde se odihneste inima regelui Bulgariei Boris al III –lea . Osemintele monarhului , a carui inima a fost scoasa din ratiuni rituale , au fost inmormantate aici in 1943 , dar , trei ani mai tarziu , conducatorii comunisti au dat ordin ca ele sa fie transferate la vila regala de la Vranja . Si acest al doilea loc de odihna a fost distrus in 1956 si de atunci , trupul regelui este considerat pierdut. Doar inima , care fusese tinuta separat si imbalsamata , a fost redescoperita cativa ani mai tarziu – scapase de furia comunista , ”ratacita ” in Facultatea de Medicina a Universitatii din Sofia .
Rudele regelui , pe care bulgarii il numeau tar , si care traiau in Spania au facut demersurile necesare pentru ca inima tarului sa fie reingropata in biserica manastirii Rila , unde familia regala , gratie schimbarii regimului politic din Bulgaria , se poate reculege din nou .
