Mirela Vaida dezvăluie secretul căsniciei de 21 de ani. Ce rol joacă comunicarea deschisă

Mirela Vaida, prezentatoare de televiziune cu o carieră de peste două decenii, a oferit recent o privire rara în viața sa de familie, dezvăluind cum reușește să menții o căsnicie stabilă alături de Alexandru Vaida după 21 de ani și cum a învățat să echilibreze exigențele profesionale cu responsabilitățile de mamă a.

Drumul unei căsnicii de două decenii nu e niciodată ușor, mai ales când unul dintre parteneri are un program de lucru intens, plin de filmări și spectacole. Totuși, Mirela Vaida și Alexandru Vaida par a fi găsit o formulă care funcționează. Nu e vorba despre cuvinte frumoase sau geste dramatice, ci despre ceva mai solid: comunicare reală, împărțirea echitabilă a sarcinilor și o înțelegere profundă a nevoilor celuilalt.

Secretul relației lor, după cum spune chiar prezentatoarea, se construiește pe fundații simple dar solide. Mirela și Alexandru vorbesc deschis despre orice, de la problemele cotidiene la decizii importante privind copiii. Comunicarea, crede vedeta, nu e doar o practică de moment – e o disciplină zilnică, o obișnuință care ține cuplul pe aceeași pagină.

„Comunicarea noastră este secretul relației! Noi ne spunem orice. Soțul meu mă cunoaște foarte bine, știe cum să mă ia. Nu este vorba despre cine cedează primul într-o discuție. De multe ori, atunci când vine vorba despre educația copiilor, ajung la concluzia că el are dreptate. Poate că eu vreau să încălcăm puțin regulile și să îi las să facă ce vor, dar totul se poate întoarce împotriva mea!” – a explicat Mirela Vaida într-un interviu recent.

Această comunicare deschisă nu înseamnă că nu au opinii divergente. Dimpotrivă, perechea se confruntă regulat cu perspective diferite, mai ales când vine vorba de educația copiilor. Dar experiența a 21 de ani de relație le oferă instrumentele necesare pentru a gestiona aceste momente de disensiune fără a permite lor să se transforme în conflicte distrugătoare. Fiecare știe să asculte și să recunoască atunci când celalalt are un punct valid.

Organizarea sarcinilor în cadrul cuplului este una din aspectele pe care Mirela insistă cu plăcere. Alexandru nu e nici partener pasiv, nici figura marginalizată – rolul lui în menținerea familiei e substanțial și activ. El se ocupă de marea majoritate a cumpărăturilor pentru casă, o responsabilitate care în multe familii recade exclusiv pe umerii mamei. Mai mult decât atât, soțul ei cunoaște atât de bine preferințele ei încât îi cumpără cosmetice și haine potrivite gustului ei, un detaliu care reflectă o atenție profundă.

Cum funcționează în practică sistemul de responsabilități din familia Vaida depinde de orarul de lucru. Alexandru terminează mai devreme programul profesional, ceea ce îi permite să se implice activ în transportul copiilor la activitățile lor extracurriculare. Mirela, cu un plan de lucru mai solicitor și imprevizibil, e cea care coordonează viața academică și domestică: teme, mâncare, teste, evaluări, proiecte. Ea e și aceea care, după propriile cuvinte, se simte cea mai bine în bucătărie, angajată în activități creative cu copiii.

„Toate cumpărăturile le face soțul meu! Vă zic un secret: el îmi cumpără și cosmeticele. Soțul meu știe tot. Dacă îi spun că am nevoie de un tricou, îmi cumpără cinci. Este atent și implicat în viața de familie. El duce copiii la diferitele activități pe care le au pentru că ajunge mai devreme acasă. Eu mă ocup însă de casă, adică de tot ce înseamnă teme, mâncare, teste, evaluări, proiecte, lucruri de control. Eu sunt legată de casă, mă simt foarte bine în bucătărie sau atunci când lucrez cu micuții la diferite proiecte,” a precizat vedeta.

Dar nici această împărțire minuțioasă a responsabilităților nu ar fi funcționat fără ajutorul unei persoane exterioare familiei. Programul prezentatoarei – plin de filmări, spectacole și alte angajamente profesionale – a necesitat încă din timpuriu angajarea unei bone. Decizia de a lăsa copiii în grija unei persoane necunoscute inițial nu a fost o alegere ușoară. Riscul psihologic este real: ești dator să fii sigur că persoana din grija căreia lași cei mai importanți oameni din viața ta nu va face rău.

Mirela admite că norocul a jucat un rol important. Bona care a intrat în familia Vaida nu a venit doar pentru o slujbă – a venit cu dorința reală de a ajuta și de a fi parte din viață unei familii. Timp de aproximativ zece ani, ea a fost prezentă constant alături de copiii prezentatoarei, și legătura care s-a format a fost atât de puternică încât familia o consideră acum un membru propriu.

„Atunci când aduci o persoană străină și o lași să stea cu micuții, îți asumi riscul. Noi am avut noroc pentru că a venit o fată în casa noastră din dorința de a ne ajuta și de a avea un job. Copiii s-au atașat de ea! Se află în casa noastră de aproximativ 10 ani și ne-ar fi foarte greu fără ea. O vedem ca pe un membru al familiei. Copiii o iubesc, ascultă de ea. Ne bazăm pe ea și este o fată minunată,” a mărturisit vedeta.

O decizie mai puțin controversată, dar la fel de importantă, a fost refuzul Mirelei de a trăi sub același acoperiș cu soacra. Prezentatoarea a explicat că a încercat inițial, dar a concluzionat că modelul multigenerațional, chiar și cu bunici dornici și iubitori, pur și simplu nu e viabil pentru familia ei. Fiecare generație, crede ea, are propriile valori și propriile reguli, și când acestea se ciocnesc sub același acoperiș, tensiunile sunt inevitabile.

Decizia ei nu e o critică a bunicilor – recunoaște valoarea lor în viața copiilor. Pur și simplu, Mirela e mai comfortabilă cu un aranjament în care bunicii vin în vizită, fără constrângerile de a trăi permanent sub aceleași reguli și în aceleași patru pereți. Această separare de spații nu dizolvă relațiile familiale; le reformulează într-un mod mai sustenabil pentru toți.

După 21 de ani de cărări împreună, perechea Vaida a găsit o echilibru care funcționează pentru ei și pentru cei trei copii. Nu e o formulă universală – fiecare familie are propriile dinamici, presiuni și oportunități. Dar experiența lor arată că longevitatea relațională nu vine din idealizare sau sacrificiu silențios, ci din comunicare sinceră, din implicare reciprocă, din găsirea unor soluții practice și din recunoașterea că uneori cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cei care iubești e să accepți că ai nevoie de ajutor.