Misterul doamnei cu umbrelă, cimitirul Bellu

TRIMITE PRIETENILOR

Unii spun că un bucureștean foarte bogat și însurat s-a îndrăgostit nebunește de o fată frumoasă, pe care a luat-o ca guvernantă pentru copiii lui. Se şopteste numele lui George Assan, din familia proprietarului primei mori cu aburi din România sau chiar numele lui Carol al II-lea.
Soția, geloasă, a vrut să scape de ea punându-i otravă în mâncare și ucigând-o.
Răpus de durere, bărbatul a înmormântat-o undeva pe aleile din față, aproape de cavoul familiei, și a dat ordin maestrului Romanelli s-o sculpteze în mărime naturală.
Intervine din nou soția, care poruncește să fie scoasă de acolo și mutată tocmai în fundul cimitirului, să n-o vadă nimeni.

Adevărul:

În spatele uneia dintre cele mai frumoase sculpturi din Cimitirul Bellu, se ascunde povestea de dragoste dintre o guvernantă erudită din înalta societate belgiană şi un medic român pe nume Andrei Popovici (care este și el înmormântat undeva la intrarea în cimitir).

Pentru că îi murise soţia de tânără lăsând în urmă doi copiii orfani de mamă, medicul Popovici a căutat la Paris o guvernantă. Aşa a întâlnit-o pe frumoasa Katalina Boschott. Cei doi s-au îndrăgostit şi într-o vară şi-au luat o vacanţă în care să stea singuri.

În 1906, au mers împreună la Herculane, la băi. Aici Katalina s-a îmbolnăvit de peritonită. A fost transportată la spitalul din Herculane, dar nepricepearea unui medic a făcut ca aceasta să moară pe patul de operaţie.

Iubitul îndurerat a îngropat-o la Bellu, dar a ţinut secret povestea de dragoste. Asta explică şi de ce celebrul sculptor Raffaelo Romanelli, întrebat cine a comandat o asemenea statuie pentru o simplă guvernantă, a răspuns: „Un domn cu stare, dar care a dorit să rămână anonim”.
Sculptorul a terminat lucrarea înfăţişând-o pe Katalina în mărime naturală ţinând în mână o umbrelă (după o fotografie). Până nu demult pe peretele monumentului era scris cu litere de alamă următorul text în franceză: „Cet animal de médecin m’a tuée!” Herculesbad-Mehadia 11-12 Aout 1906 – în traducere: Acest animal de medic m-a ucis!. Probabil aceste vorbe reprezentau strigătul ei de moarte care i-a impresionat pe cei ce au vegheat la căpătâiul bolnavei și care l-au redat întocmai, ca o postumă denunțare publică în fața posterității a unui doctor socotit incapabil, neglijent sau imprudent.

În fața statuii era o băncuță de piatră, în prezent ea nu mai există.

Literele cu ultimele vorbe ale Katalinei au dispărut și ele, se spune că erau aurii…

Monumentul a fost restaurat recent.


TRIMITE PRIETENILOR

Urmăriți România Liberă pe FacebookTwitter, Youtube și Instagram!

Despre Redacția ȘtirileRomânilor

România, tărâmul autenticului, al naturii primitoare și al culturii captivante. Nu ne propunem să schimbăm România, ci să ți-o arătăm exact așa cum este ea. Readucem în prim plan știrile relevante, imparțiale și prezentate cu acuratețe.
Enable Notifications    OK No thanks