Muntenegru este pe cale să devină al 28-lea stat membru al Uniunii Europene, marcat o extindere majoră a blocului comunitar după o pauză de treisprezece ani. Comisia Europeană a anunțat că negocierile de aderare cu țara balcanică de 630.000 de locuitori ar putea fi finalizate până la sfârșitul acestui an, iar tratatul.
Pentru România, vorbim despre o schimbare de geografie politică pe care mulți nu și-o imaginează cu clar. Nu e doar o dată într-o agendă bruxellă — e vorba despre redefinirea frontierelor Europei și, implicit, despre rolul țărilor din regiunea noastră în viitorul continent.
Comisia Europeană a confirmat, printr-un raport oficial de politică de extindere publicat miercuri, că Muntenegru se află „cel mai aproape de linia de sosire” dintre toți candidații. Alte țări balcanice — Albania, Serbia — sunt mai în urmă în proces. Ucraina și Republica Moldova au deschis și ele negocieri, dar pe o cale mai complexă din cauza situației geopolitice.
Muntenegru și-a fixat 1 ianuarie 2028 drept dată-țintă pentru aderare. Realitatea din calcule europene arată un calendar: încheierea negocierilor până la sfârșitul 2026, semnarea tratatului în iunie 2027, iar ratificarea și aderarea efectivă la jumătatea 2028. Nu e o promisiune, ci o prognoză realistă din partea Bruxelles-ului, ceea ce înseamnă că marja de eroare e mai mică decât în cazul promisiunilor tradiționale.
Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, și Marta Kos, Comisarul pentru Extindere, au subliniat că aceasta e prima situație din 2011 în care UE finalizează negocieri cu un stat candidat. Asta spune totul despre decelerarea procesului de extindere din ultimul deceniu. Kosovo, Serbia, Albania — au rămas blocate în faze intermediare din cauza problemelor de justiție, corupție, drepturile minorităților. Muntenegru a reușit să avanseze mai repede, deși și el a trebuit să îndeplinească reformele obligatorii.
Ce au făcut bine muntenegrenii? Au implementat schimbări în sistemul judiciar, au lucrat la independența instituțiilor, au armonizat legislația cu cea europeană. Nu-i perfectă țara, dar a arătat voinință și progres verificabil. Asta e exact ce cere UE — nu că ești țara ideală, ci că arăți că vrei să devii una.
Situația geopolitică joacă și un rol. Peninsula Balcanică e în sfera de influență a UE și NATO. Rusia a avut o prezenţă puternică prin Serbia, iar o Europă mai largă și mai consolidată acolo înseamnă mai puțină vulnerabilitate. Extinderea pe Balcani nu-i doar un gest de bună-voie. E calcul strategic pe care Europa nu-și permite să-l rateze.
Pentru România și celelalte state membre din regiune, aderarea Muntenegrului schimbă dinamica. Mai multă coeziune în Balcani, mai puține rămășițe de neintegrat în Europa. Dar și un mesaj clar: procesul de extindere nu e mort. Ba chiar, sub administrația von der Leyen și Kallas, e revitalizat.
Reformele interne pe care Muntenegru a trebuit să le facă nu-s doar administrative. Vorbim de o reorganizare profundă a sistemului politic și economic. Serviciile de securitate au fost restructurate, corupția redusă, drepturile minorităților îmbunătățite. Aceste schimbări rămân în loc chiar și dacă aderarea se întârzie. E o transformare care beneficiază țara în sine, nu doar Europa.
Imaginea Muntenegrului internațional s-a îmbunătățit vizibil. Turismul a crescut, investițiile străine au crescut, deschiderea spre vest e foarte vizibilă în Podgorica și pe malurile Adriaticii. Oamenii tineri vorbesc mai mult engleză, frecventează universități occidentale, visează la o carieră în UE. Aderarea nu-i doar semnature pe tratate — e simbolul final al unei reorientări care a început deja.
Restul Balcanilor observă. Albania ar putea fi următoarea, dar are mai mult de lucru. Serbia rămâne în tabără cu mesaje mixte — deschisă către UE retoric, dar cu legăturile geopolitice complicate. Kosovo are o mână de jucători europeni care-i țin, dar procesul e blogat. Muntenegru fiind în fața tuturor trimite un semnal: dacă faci reformele, crești din economie și instituții, se poate.
Pentru România și regiune, asta înseamnă o graniță mai clară între Europa de vest și restul. Muntenegru cu 630.000 de locuitori, mic la populație dar strategic situat, e o piesă finală a puzzle-ului european pe care unii credeau că e prea mare să-l finalizeze. Rezultatul spune că nu-i cazul.
Urmează 18 luni critice pentru Muntenegru. Negocierile finale, semnarea, ratificarea în parlamentele statelor membre. Orice abatere din cale, orice scandal de corupție, orice problemă cu drepturi ar putea întârzia. Dar la ritmul actual, și în absența unor șocuri majore, al 28-lea steag în pavilionul UE ar putea fi negru și auriu până în 2028. Pentru un continent care s-a întrebat dacă mai poate crește, asta e o veste bună.
